„Cautati-Ma si veti fi vii“
(Amos 5, 5)
Dreptmaritori crestini,
Am ajuns, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, la praznicul cel mare si sfânt al Nasterii Domnului. Inca un an din viata fiecaruia si din viata lumii se apropie de sfârsit. Noul an, 2007, incepe peste câteva zile, marcând o noua etapa pentru noi si tara noastra.
In acest cuvânt pastoral adresat preotilor si credinciosilor din Arhiepiscopia Craiovei doresc sa incercam impreuna sa raspundem la intrebarea: care este rolul si locul credintei in Hristos in viata românului de azi, devenit peste câteva zile cetatean al Europei? Intrebarea isi are rostul sau in contextul praznicului Nasterii Domnului pentru ca evenimentul de la Betleem de acum 2006 ani a marcat in profunzime existenta noastra si a Europei in general. Va constitui, oare, adevarul fundamental al Coborârii lui Dumnezeu pe pamânt izvor de viata pentru locuitorii Batrânului Continent si de acum incolo?
Europa a aparut in istorie ca un continent cu constiinta de sine prin increstinarea locuitorilor ei de-a lungul primului mileniu. Credinta crestina a oferit europenilor din vest si din est izvorul unitatii lor pentru multa vreme.
Ambitiile umane, inclusiv cele ale crestinilor, au creat rupturi adânci in viata Europei de-a lungul celui de-al doilea mileniu: schisme, razboaie, revolutii atee etc.
Astazi, Europa incearca sa renasca in unitate. Poate ea, insa, aduce unitatea mult dorita fara liantul crestin care altadata i-a oferit structura coeziunii sale interne?
Privind in jurul nostru, observam faptul ca majoritatea europenilor nu mai considera valorile Sfintei Evanghelii drept principii fundamentale de viata. Aceasta stare de lucruri ingrijoreaza Biserica. Ea este chemata sa inteleaga care este responsabilitatea membrilor ei ca s-a ajuns in aceasta situatie. In acelasi timp, Biserica se simte chemata sa dea marturie de ceea ce este ea pentru lume. Viata intru Hristos este marturia Bisericii propusa lumii. Fundamentata pe aceasta marturie ce o defineste si o obliga la lucrare, Biserica propune constiintei umane criterii de viata inspirate din Evanghelie. Ea ofera ceea ce este absolut necesar pentru o viata normala, si anume duhul comuniunii cu Dumnezeu si cu oamenii in cadrul unor comunitati vii. Singuratatea, tristetea, disperarea – boli de care sufera atât de mult omul contemporan – nu-si au loc in aceste comunitati vii, dinamice, discrete.
„Biserica – mod de viata“ – este ceea ce propune spiritualitatea ortodoxa omului contemporan. Acest mod de viata este centrat pe valori ferme, solide, verificate. El ofera certitudinea unei vieti „vii“, proaspete, intinerite, orientate spre eternitate.
In contextul Europei actuale, bazata in special pe valori economice, intâlnirea cu autentica spiritualitate ortodoxa ofera surpriza contactului cu un suflu de viata regenerator si unificator de care lumea are nevoie ca de aer. „Atunci când, peregrinând in cautare de hrana – spune un tânar teolog ortodox din Occident – descoperim intr-un colt smerit, parca uitat de lumea de azi, ceva care nu este plin de conservanti si chimicale, ci ceva curat si bun, ceva proaspat, intreg organismul nostru resimte putere de viata“. Este intâlnirea cu spiritualitatea ortodoxa traita in dimensiunea sa reala, o spiritualitate „discreta si tainica, nezgomotoasa, care nu-si face reclama, care nu sare tipator la ochi. Este o spiritualitate regeneratoare, mântuitoare, care se construieste pe incredintarea launtrica a harului“.
Viata in Hristos, dobândirea Sfântului Duh, taina Sfintei Treimi ca izvor de putere si inspiratie pentru viata sociala, fidelitatea fata de invatatura Scripturii si a Sfintilor Parinti, Euharistia ca pregustare a vesniciei, frumusetea icoanei si a celebrarilor liturgice sunt câteva din firimiturile de pâine si picaturile de apa pe care Biserica Ortodoxa le propune omului contemporan infometat de sens si insetat de viata.
Iubiti fii si fiice ai Bisericii Ortodoxe,
In drumul pe care tara noastra il parcurge impreuna cu alte natiuni europene pe calea integrarii, noi – crestin-ortodocsii – suntem chemati sa marturisim adevarul ca fara de Hristos nu se poate implini nimic viabil in adâncime si durata, pe pamânt si in cer. Hristos este „Calea, Adevarul si Viata“. Numai in Hristos si prin Hristos, Europa isi poate regasi elanul si forta spirituala care sa constituie liantul sau unificator. Altfel, orice constructie umana fara Dumnezeu este „vânare de vânt“ si „desertaciune a desertaciunilor“. Excluderea lui Dumnezeu din viata publica a cetatii aduce acesteia garantia vulnerabilitatii si, in final, a disparitiei. „De n-ar pazi Domnul cetatea, in zadar ar priveghea cel ce o pazeste“.
Este absolut necesar sa afirmam cu tarie acest adevar mai ales acum, de praznicul Nasterii Domnului. Sarbatoarea celebreaza si actualizeaza momentul central al istoriei umane, si anume Coborârea lui Dumnezeu pe pamânt. „La plinirea vremii“, adica acum 2006 ani, Dumnezeu s-a nascut din Fecioara Maria prin puterea Sfântului Duh, a trait printre oameni, cunoscându-le bucuria si durerea, a murit pentru ei si a inviat din morti.
S-a intrat, astfel, intr-o noua faza a istoriei umanitatii. O noua perioada a existentei umane este inaugurata sub semnul Pesterii din Betleem, al Crucii de pe Golgota si al Mormântului plin de Inviere.
Românii au gasit in Persoana Dumnezeului-Om, Iisus Hristos nascut in Pestera Betleemului, izvorul dainuirii lor autentice aici, pe pamânt si al deschiderii spre eternitate. Ori de câte ori românul s-a distantat de ieslea Dumnezeiescului Prunc, tot de atâtea ori el, românul, a cunoscut drama dedublarii si a schizofreniei sufletesti, tragedia instrainarii de semeni si nefericirea tristetii, a disperarii, a neantului intr-un cuvânt.
Se cuvine, asadar, „sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte“ la viata noastra si la viata natiunii noastre in perioada incursiunii europene. Cuvântul Sfântului Apostol Pavel „Toate sa le incercati; tineti ce este bine“ este mai actual ca oricând.
Mai presus de toate, inima si mintea, adica fiinta noastra cea mai launtrica, sa fie receptive la cuvântul lui Hristos: „Fara de Mine nu puteti face nimic“.
„Cautati-Ma si veti fi vii!“, a spus Dumnezeu adresându-se oamenilor inca inainte de a avea loc momentul Intruparii si Nasterii Sale la Betleem. Acum, la peste doua milenii de la acel moment crucial pentru mersul ulterior al istoriei umane, chemarea lui Dumnezeu adresata noua si lumii devine si mai imperativa: „Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi“.
Lumea de azi, România de azi, Europa mai ales, constituie o lume obosita sufleteste si impovarata cu nenumarate greutati launtrice. Unde sa gasim odihna si despovararea dupa care suspinam cu atâta dor daca nu in Hristos, „lumina lumii“ si „sarea pamântului“?
Magii de odinioara, traind intr-o lume asemanatoare cu a noastra, au descoperit nonsensul unei vieti fara Dumnezeu si au plecat in cautarea Lui. L-au cautat cu nerabdare si L-au gasit in Pestera Betleemului, inchinându-se Lui cu smerenie. Apoi binevestind lumii impreuna cu ingerii bucurie mare, ca s-a nascut Mântuitorul, Hristos Domnul.
La aceasta cautare cu dor a lui Hristos si aflare a Lui cu bucurie suntem chemati noi acum, de praznicul Nasterii Domnului. Prin aceasta, vietii noastre i se ofera sens, lumina, profunzime. Nu este usor acest lucru, el implica curaj, smerenie si multa credinta. Este drumul catre Betleem parcurs de magii de odinioara, un drum plin de obstacole venite de la trup, de la lume si de la puterile intunericului. Printr-o cautare smerita, luminata si curajoasa, omul deschide usa vietii sale lui Dumnezeu. Frumoasa si infricosata este aceasta clipa: bucurie si cutremur, dragoste si frica deopotriva. Aflat, inca din aceasta lume, in fata Dumnezeului celui Atotputernic, omul aduce darurile sale cele mai scumpe: aurul iubirii sale, smirna durerilor, nelinistilor si indoielilor sale, precum si tamâia rugaciunii smerite.
Iubiti credinciosi,
In aceasta zi binecuvântata a praznicului Nasterii Domnului am indraznit sa adresez inimilor dumneavoastra de crestini, români si europeni deopotriva, cuvânt de binecuvântare si imbarbatare.
In vremuri de bucurie sau cumpana, românii au avut credinta in Dumnezeu ca izvor de putere in calea vietii. Impreuna cu dumneavoastra rugam pe Dumnezeu, Cel nascut dupa trup in Betleem, sa ne daruiasca si de acum incolo harul credintei in El, puterea nadejdii in El si dragostea pentru El si pentru Biserica Lui. Invesmântati in aceasta tripla haina a credintei, nadejdii si dragostei, sa pasim cu incredere intr-o noua faza a istoriei tarii noastre. Vom avea parte in Europa de bucurii si de incercari. Si pe unele, si pe altele sa ni le asumam responsabil cu demnitate, curaj si smerenie.
In lumina acestei sperante, va imbratisez pe toti cu dragoste de parinte si frate. Rog pe Dumnezeu sa ne daruiasca noua si lumii intregi bucuria adânca, pacea sfânta si odihna sufleteasca pe care le-au avut magii, pastorii si ingerii in fata Pruncului Dumnezeu, la Betleem.
Sarbatori fericite!
La multi si buni ani!
Al vostru catre Dumnezeu rugator,
† TEOFAN
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL CRAIOVEI SI MITROPOLIT AL OLTENIEI
