Centenarii
În cazul în care speranţa medie de viaţă a oamenilor va continua să crească în acelaşi ritm ca în ultimele două secole, mai mult de jumătate din bebeluşii de azi, care au văzut lumina zilei în ţările dezvoltate, vor ajunge la vârsta de 100 de ani, lăudându-se cu o sănătate de fier. Cel puţin, aceasta este concluzia la care au ajuns profesorul Kaare Christensen şi colegii săi de la Universitatea Odense din Danemarca. În urma cercetărilor, specialiştii au constatat că, în secolul al XX-lea, creşterea speranţei de viaţă a fost de aproximativ 30 de ani în Europa Occidentală, America de Nord şi în Australia. Astfel, dacă în 1950 probabilitatea de a trăi până la 90 de ani pentru persoanele în vârstă de 80 de ani era de 15-16% pentru femei şi de 12% pentru bărbaţi, în 2002, ea a ajuns la 37%, respectiv 25%. În plus, în Japonia, unde trăiesc oamenii cu cea mai mare speranţă de viaţă, acest procent a depăşit pragul de 50 pentru femei. În acelaşi timp, oamenii de ştiinţă sunt siguri că handicapurile – fizice, psihice – din viaţa curentă vor deveni tot mai mici. Astfel, dacă starea de sănătate a populaţiei se ameliorează în acelaşi ritm ca în cursul ultimelor două secole, cei mai mulţi dintre aceşti bebeluşi vor putea atinge vârsta de 100 de ani. În aceste condiţii, mai rămân de rezolvat problema economică şi cea a îmbătrânirii populaţiei. Potrivit estimărilor oamenilor de ştiinţă, în 1965, în Germania, de exemplu, la 100 de persoane cu vârste cuprinse între 15 şi 64 de ani existau alte 16 persoane în vârstă de peste 65 de ani. Până în 2056, numărul acestora va ajunge la 60. Guvernele din mai multe ţări intenţionează deja să ridice pragul vârstei de pensionare. Astfel, dacă persoanele în vârstă ar lucra cu jumătate de normă, acest lucru ar duce la reducerea numărului de ore de muncă pe săptămână în cazul tinerilor. În opinia specialiştilor danezi, „secolul al XXI-lea ar putea fi cel al redistribuirii muncii“ între segmentele de vârstă ale populaţiei, iar „săptămânile de lucru mai scurte, de-a lungul întregii vieţi active, în ţările în care în prezent se lucrează foarte mult, ar putea contribui la creşterea speranţei de viaţă“.
