Pensionarea precoce creşte riscul apariţiei
bolii Alzheimer
Boala Alzheimer este o afecţiune degenerativă primară cu disfuncţie generală difuză permanentă, durabilă şi ireversibilă. Determină tulburări de memorie, gândire şi comportament. Este cea mai frecventă cauză a demenţei în rândul persoanelor cu vârste de peste 65 de ani. Unele studii epidemiologice arată că boala Alzheimer reprezintă 50 la sută din totalul demenţelor.
Cercetătorii de la Kings College din Londra au realizat un studiu despre beneficiile pensionării târzii în ceea ce priveşte prevenirea riscului de apariţie a bolii Alzheimer.
Potrivit echipei conduse de doctorii Powell şi Lovestone, persoanele care ies la pensie mai târziu prezintă beneficii asupra stimulării creierului, astfel încât apariţia bolii este întârziată.
Studiul a fost realizat pe un eşantion de 1.300 de britanici afectaţi de demenţă senilă. Educaţia lor, locul de muncă şi vârsta pensionării au fost analizate, cercetătorii constatând că la cei care au continuat să lucreze şi după vârsta medie de pensionare boala a apărut mai târziu decât la cei care au renunţat la serviciu mai devreme.
Savanţii au ajuns la concluzia că un an de muncă în plus întârzie cu şase săptămâni apariţia primelor simptome ale bolii. Doctorul Powell vorbeşte despre o „rezervă cognitivă“, ceea ce înseamnă că informaţiile şi cunoştinţele acumulate de-a lungul vieţii devin un „capital“ împotriva simptomelor şi patologiilor legate de vârstă. Doctorul Lovestone recunoaşte că medicii încă nu ştiu cum să întârzie sau să prevină demenţa. Menţinerea activităţilor intelectuale, fizice şi sociale regulate, oricare ar fi vârsta, este benefică pentru sănătate şi în special în cazul pensionării timpurii.
