Măcel în Georgia
de Dumitru Crudu
Editura Polirom
Angelo, protagonistul romanului, moldovean din Chişinău, ajunge în Tbilisi pentru o cercetare academică privind „relaţiile culturale multiseculare dintre Georgia şi Moldova“. E prezentată întreaga sa aventură georgiană, cu prieteniile legate (printre care cea cu un dezertor din armata sovietică), cu iubirile sale, cu amintirile de acasă, care întretaie naraţiunea. Acţiunea se desfăşoară în perioada sovietică, iar „condimentele“ specifice prozei basarabene de acest tip nu lipsesc nici de aici: mult umor, ironie, sex, întâmplări groteşti, absurde etc. Ceea ce-l deosebeşte pe Dumitru Crudu de alţi autori basarabeni este renunţarea la orice tip de experimentalism. Povestea sa curge limpede, e bine urmărită, are miez şi haz, rezultând un roman care se citeşte foarte uşor, dar căruia nu-i lipseşte deloc calitatea literară.
Dumitru Crudu a spus că a scris acest roman după ce, prin 1992-1994, a scris altul – „Un englez la Chişinău“, pe vremea când încă era în Braşov. „Din păcate, acel roman s-a pierdut. Mai bine zis, proprietarul la care stăteam în gazdă a emigrat în Italia şi a vândut apartamentul… cu tot cu manuscrisul meu. Norocul meu e că l-am citit în cenaclu şi că printre cei care l-au apreciat foarte tare s-a numărat şi Alexandru Muşină.
Plănuiesc să scriu şi eu ca Bulgakov un roman teatral, unde voi povesti despre viaţa din teatru fără menajamente, despre regizori, critici de teatru sau directori.
Mai am un roman în sertar şi, indiferent de reacţia criticilor, voi mai scrie şi altele. Sigur, dacă nu le voi pierde“, a spus Dumitru Crudu.
Doris Mironescu consideră că „Măcel în Georgia“ este un roman „oniric şi fantast şi foarte imaginativ“ şi că „are de-a face cu o istorie hiperbolizată, care transformă oamenii şi adesea îi reduce la condiţia de simple marionete ale imaginaţiei. Sunt foarte mulţi scriitori în romanul lui Dumitru Crudu, iar aceştia au, fiecare, tendinţa de a modela realitatea pe care o trăiesc, de a o schimba“.
Bogdan Creţu spune că romanul lui Dumitru Crudu aderă la „Manifestul fracturist“, care exact asta spunea: ne-am săturat de literatura care vorbeşte în numele unor zei morţi, în numele nimănui, şi care nu mai are nici o legătură cu viaţa. Se vede şi din poezia lui Dumitru Crudu, se vede şi din teatru, şi din romanul „Măcel în Georgia“ că acele personaje nu sunt simple fantoşe sau marionete manipulate, fie şi discret, de un scriitor-păpuşar, ci oameni de care aproape te loveşti prin casă.
Antonio Patras aseamănă cartea lui Dumitru Crudu cu cea a lui Benedict Erofeev – „Moscova Petuski“, dar şi cu cea a unui alt prozator, Nichita Danilov – „Locomotiva Noimann“. „E un text foarte legat, coerent, cu o miză mult mai mare decât fantezia onirică, cu o miză etică. Iar asta îl apropie de fapt pe Dumitru Crudu de Gabriela Adameşteanu, efectul de observaţie socială mai largă, cronică socială chiar“.
Dumitru Crudu s-a născut în 1968, în Republica Moldova, şi este unul dintre cei mai importanţi poeţi şi dramaturgi de astăzi. A iniţiat în anul 1999, împreună cu Marius Ianuş, un nou curent literar, fracturismul, lansat printr-un manifest publicat în revistele Paralela 45 şi Vatra. Câştigător al Concursului de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului“, organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) şi de Fundaţia Principesa Margareta a României, ediţia 2003. După piesele sale s-au montat spectacole-lectură, spectacole de teatru, spectacole radiofonice şi filme în Republica Moldova, România, Italia, Camerun, Haiti, Bulgaria, Franţa, Germania şi Suedia. Este prezent în presa culturală şi în diverse antologii. Este membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, al ASPRO, şi redactor la revista web Tiuk şi la postul de radio Europa Liberă (Chişinău). A mai publicat: „Falsul Dimitrie“ (1994); „E închis, vă rugăm nu insistaţi“ (1994); „Şase cânturi pentru cei care vor să închirieze apartamente“ (1996); „Crima sângeroasă din staţiunea violetelor“ (2001); „Salvaţi Bostonul“ (2001); „Poooooooooate“ (2004); „Duelul şi alte texte“ (2004); „Steaua fără… Mihail Sebastian“ (2006); „Oameni ai nimănui“ (2007).
