Un ardelean şi un oltean, în tren. La un moment dat, li se face foame. Ardeleanul scoate slană, pită şi brişca şi începe să mănânce. Olteanul scoate şi el nişte fâţe, mănâncă puţin peşte şi pune grijuliu oasele pe un ziar… Ardeleanul îl întreabă:
– Mă oltene, da’ ce faci cu oasele cele?
– Oohoo!.. Oasele astea sunt foarte bune, deosebit de sănătoase, conţin fosfor şi asta ne face pe noi, oltenii, aşa deştepţi!
Stă ardeleanul, se gândeşte şi în final îi propune olteanului să facă schimb de mâncare. Acum, olteanul se înfruptă din pită şi slană, iar ardeleanul, cu o figură scârbită, încearcă să ronţăie oasele de peşte…
– Mă oltene, bag seama că m-ai păcălit cu oasele astea de peşte…
– Păi vezi, nici n-ai gustat bine şi te-ai deşteptat!
