Testosteron „din copac“
Din cauza faptului ca sunt atât de frecvente, multi oameni considera ca transplanturile de tesut uman reprezinta una dintre nenumaratele „minuni“ ale tehnologiei moderne. Dar se insala.
„Samhita“, carte a scriitorului indian Sushruta, din secolul I dupa Hristos, noteaza ca prima reconstructie a lobilor urechilor si a nasului a fost efectuata folosindu-se piele de pe obraji. Cu toate acestea, lucrarea nu este sprijinita de nici un alt document care sa ateste ca operatiile au fost incununate de succes.
La sfârsitul secolului al XVII-lea au fost inregistrate câteva incercari de substituire de oase. Insa primele grefari semimoderne de piele, prelevata de la un cadavru, au avut loc la sfârsitul secolului al XIX-lea.
Cu toate acestea, abia in 1906 s-a produs primul transplant documentat de cornee, in Moravia.
Dupa acest moment, transplanturile au intrat din nou in anonimat, in mare parte pentru ca instrumentele de care era nevoie au fost create abia dupa al doilea razboi mondial. Insa acest lucru nu a impiedicat multi medici sa incerce diverse experimente.
Doctorul de origine rusa Serge Voronoff, care a primit cetatenie franceza, a petrecut o perioada destul de mare in Egipt in jurul anului 1910. Acolo, el a fost fascinat de eunuci – barbati care fusesera castrati. In urma unor studii, medicul s-a convins ca procesul de imbatrânire rezulta din cauza incetinirii functionarii glandelor endocrine si a procesului producerii de hormoni. Solutia lui Voronoff? Transplantul de testicule de la maimuta la om.
Inainte de a-si pune in aplicare planul, medicul a inceput sa faca experimente efectuând transplanturi de glande tiroide de la cimpanzei la oameni si transplanturi de testicule de la animal la animal.
Pâna in anii ’30, Voronoff a facut aproape 500 de transplanturi de testicule de la maimute la oameni. Convins ca este pe drumul cel bun, medicul si-a indreptat atentia si catre vindecarea problemelor hormonale provocate de menopauza prin transplantul de ovare de maimuta la femei.
Studiile sale, soldate cu moartea succesiva a mai multor femei, l-au determinat pe medicul rus sa puna capat experimentelor. In plus, comunitatea stiintifica din acea perioada nu s-a lasat niciodata convinsa ca era etic sau macar eficient ceea ce facea Voronoff.
