După două luni şi jumătate, Sebastian Bunica pare să dea primele semne „de viaţă“. Nedezlipiţi de patul fiului lor, părinţii consideră fiecare reflex sau gest abia perceptibil, drept o minune. Au însă nevoie de mult mai multe, care să le aducă înapoi copilul, aşa cum a fost.
Când am răspuns la apelul lui Marius Bunica, în glas i-am citit imediat bucuria – destul de reţinută, ce-i drept, dar bucurie! După două luni şi jumătate în care copilul său a dormit într-o comă profundă, fără speranţa de a se mai trezi – aşa cum au crezut de cuviinţă medicii să le spună celor doi părinţi -, Marius Bunica a simţit zilele acestea fericirea primului zâmbet. Sebastian dă semne – vagi, abia simţite, e adevărat – că poate să îşi revină oricând. Iar de aceeaşi părere este şi medicul neurochirurg care l-a consultat pe băiat chiar de Sfânta Maria, duminică.
„Am observat mici schimbări la el de vreo trei săptămâni“, a spus tatăl lui Sebastian. Eu şi soţia stăm toată ziua cu el, îi facem masaj, îi vorbim, îl întoarcem de pe o parte pe alta, îi punem muzică sau îi citim. De cele mai multe ori, îi pun palma peste mâna mea. În ultimele săptămâni am simţit aproape de fiecare dată tendinţa de a-şi trage mâna, mişcări abia simţite. La fel se întâmplă şi când îi punem să asculte muzică sau când îl întoarcem de pe o parte pe alta“, povesteşte Marius Bunica, atent la fiecare mişcare a fiului său.
Părinţi disperaţi
Deşi tatăl le-a comunicat aproape rugător cadrelor medicale de la Spitalul „Grigore Alexandrescu“ că se produc nişte schimbări în starea băiatului, acestea nu l-au luat în seamă. Nici nu este de mirare, ne-a spus Marius Bunica, aproape resemnat, atâta vreme cât copilul nici nu are un medic care să se ocupe de el. „Eu ştiu că fiecare bolnav este repartizat la câte un medic de pe secţia respectivă. De copilul meu se ocupă medicul de gardă – în fiecare zi altul“, a completat tatăl lui Sebastian.
În ciuda atitudinii rezervate şi reci a personalului medical, părinţii lui Sebastian speră într-o minune care să le trezească băiatul din somnul adânc. Nu se dezlipesc de lângă el decât ca să doarmă câteva ore, să mănânce şi să meargă la biserică să se roage. Au venit doar de două ori în Craiova – o dată să completeze nişte acte, iar a doua oară de ziua fiului cel mic, Alexandru, care a împlinit patru anişori. Nu, nu-l neglijează pe mezin, asta o ştie toată lumea, doar că nu se pot întoarce la el fără frăţiorul lui mai mare…
Speranţe de la neurochirurg
Mănâncă cinci mese pe zi – supă de legume, în ultima vreme, cu ajutorul furtunaşelor, desigur – a 50 ml fiecare porţie. Şi reţine 100-150 ml pe zi. Are mişcări uşoare, la cap, mâini, picioare. Părinţii i-au adus un kinetoterapeut care îi face periodic masaj.
Pentru că semnele erau bune şi părinţii lui Sebastian îşi doreau cu înverşunare să-l consulte pe copil un medic de specialitate, duminică, chiar de Sfânta Maria, Lorena şi Marius Bunica au reuşit să aducă un neurochirurg în salonul în care băiatul lor doarme de atâta timp.
„Este un medic cunoscut, un specialist foarte bun care, cum a auzit despre caz, a venit să-l vadă pe Sebi“, a povestit Marius Bunica. „L-a consultat vreo două ore, l-a întors de pe o parte pe alta, i-a mişcat mâinile, picioarele, capul, l-a bătut cu ciocănele şi i-a pus muzică. În final, medicul a concluzionat că se observă o evoluţie în starea lui. Sebastian răspunde la stimulii dureroşi şi la cei auditivi, ceea ce un semn bun. Ne-a asigurat că va veni şi săptămâna viitoare şi poate vom reuşi să efectuăm un nou examen RMN, pe care să îl comparăm cu primul. Avem încredere în medicul neurochirurg. Este prima persoană care stă de vorbă cu noi de când s-a întâmplat nenorocirea. Dar facem un apel şi către alţi medici specialişti, dacă au auzit de caz, să ne spună părerea dânşilor, prin intermediul ziarului. Vrem să auzim cât mai multe opinii. Poate că laolaltă ne vor îndrepta către ceva“.
Povestea lui Sebi
Pentru cei care nu au citit despre cazul dureros al acestui copil, amintim că Sebastian Bunica este din Craiova şi are nouă ani, este un elev conştiincios la Liceul de Artă „Marin Sorescu“ şi unul dintre talentele cultivate la Palatul Copiilor din Craiova, la pian şi voce. Acum aproximativ trei luni, băiatul a acuzat dureri de stomac. Mama sa l-a dus la un examen ecografic, în urma căruia s-a ajuns la concluzia că era vorba de un chist la nivelul ficatului. La începutul lui iunie, familia a plecat cu copilul în Bucureşti, la Spitalul „Grigore Alexandrescu“. Aici, medicul specialist şi şef de secţie Ion Bâscă a constatat că era vorba de o tumoră pe vena cavă dintre ficat şi rinichi. S-a decis intervenţia chirurgicală. În timpul acesteia însă – pe 9 iunie – ceva nu a mers bine, provocând o hemoragie abundentă. Cum cadrele medicale nu se asiguraseră cu rezerve de sânge şi plasmă în sala de operaţie, până să le aducă din spital, copilul a intrat în stare de hipoxie – cu alte cuvinte, timp de 25 de minute creierul nu a mai fost oxigenat. Sebastian a intrat în comă profundă. Cinci zile mai târziu a fost transportat la o clinică din Viena, dar medicii de aici au declarat că nu mai au ce să îi facă, aşa încât părinţii s-au întors cu fiul lor la spitalul bucureştean.
De pe 9 iunie, Sebastian Bunica se află în comă profundă. Părinţii sunt neclintiţi: nu îl vor deconecta niciodată de la aparate. Şi, la căpătâiul copilului sau în camera din căminul spitalului unde locuiesc din iunie, Lorena şi Marius Bunica spun în fiecare secundă aceeaşi rugăciune: „Doamne Dumnezeule, dă-ne o minune!“.
