Corupţia şi pesedizarea PDL

La fel cum PSD, PNL şi PC blocau, în 2008, marile dosare în parlament, utilizând toate procedurile posibile pentru a amâna investigaţiile procurorilor DNA în dosarele Năstase, Mitrea, Păcuraru sau Şereş, PDL se pune astăzi în uşa anchetatorilor pentru a câştiga timp în dosarele Ridzi şi Păsat, deputaţi acuzaţi de fapte grave, primul de corupţie, al doilea de şantaj şi acte de violenţă. Dosarul Ridzi zace deja de nouă luni, iar cazul Păsat, pentru care procurorii au cerut arestarea încă din 4 noiembrie, a debutat cu o amânare de 30 de zile, astfel că e greu de crezut că solicitarea DNA are şanse să fie judecată în 2010. Parlamentul României probează iarăşi lipsă de voinţă politică în tratarea problemei corupţiei, cu diferenţa că adversarii procurorilor sunt astăzi reprezentanţii puterii, care acuzau în urmă cu doi ani opoziţia că face scut în jurul penalilor şi strică imaginea României la Bruxelles.
Culmea ironiei este că PDL sfidează acţiunile procurorilor şi blochează anchete penale chiar sub nasul reprezentanţilor UE. În ziua amânării celor două cauze în parlament, Ministerul Justiţiei anunţa că a avut marţi, 16 noiembrie, o întâlnire cu experţii Comisiei Europene sosiţi la Bucureşti în cadrul misiunii de evaluare a angajamentelor asumate în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Misiunea experţilor Comisiei Europene se desfăşoară în perioada 16-18 noiembrie 2010.
Unul dintre angajamentele României în cadrul MCV se referă la „continuarea, în baza progreselor realizate deja, a unor anchete profesioniste şi imparţiale cu privire la acuzaţiile de corupţie la nivel înalt“ (aşa-numitul bench-mark nr. 3). Prin acţiunile PDL din parlament, susţinute parţial şi de PSD (lupta anti-DNA a devenit cauza comună), este evident că unul dintre angajamentele luate faţă de Comisia Europeană nu poate fi îndeplinit.
Iar ca ridicolul să fie complet, deputaţii PDL, în frunte cu preşedintele Comisiei Juridice, Daniel Buda, s-au transformat în avocaţii propriilor penali chiar în ziua în care Ministerul Justiţiei semna un aşa-numit parteneriat strategic cu Academia Internaţională Anticorupţie, unde România a devenit membru din septembrie alături de alte 64 de state, tocmai pentru a-şi proba determinarea.
Întrebat dacă România nu transmite astfel semnale contradictorii – pe de-o parte se declară angajată total în lupta anticorupţie, pe de altă parte partidul aflat la guvernare face totul să amâne în parlament marile dosare de corupţie – ministrul justiţiei, Cătălin Predoiu, a răspuns: „Este o amânare nedorită. Poziţia ministerului este fără echivoc: nu este cazul să interpunem între verigile justiţiei obstacole politice. Ne vom interesa ce stă la baza acestor amânări, însă din perspectiva ministerului justiţiei nu s-au schimbat lucrurile cu nimic. Între verigile justiţiei nu trebuie să interpunem obstacole politice“. Problema este că PDL procedează după manualul anti-DNA scris de PSD, PNL şi PC: foloseşte parlamentul ca obstacol în calea procurorilor, în loc să acorde rapid un aviz pur formal, de cercetare penală, de percheziţie sau de arestare preventivă, urmând ca instanţa să decidă dacă Ridzi va fi condamnată sau Păsat arestat.
PDL transformă parlamentul, la fel ca PSD, PNL şi PC, în Tribunal Extraordinar, în instanţă paralelă: judecă dosarele pe fond, stabileşte vinovaţii, pronunţă achitări, aruncă, pe scurt, în aer statul de drept.
Partidul lui Emil Boc şi Traian Băsescu, care acum şase ani promitea ţepe în Piaţa Universităţii, a abandonat complet discursul anticorupţie şi pare să fi pierdut definitiv argumentul moralităţii, prin care se distingea de restul partidelor. Unul dintre deputaţii cercetaţi în dosarul Păsat, Bogdan Cantaragiu, a fost ales la conducerea unei fili-ale de sector din Bucureşti, iar primarul Antonie Solomon, care şi-a petrecut câteva luni în arest, a fost ales recent, cu majoritate covârşitoare de voturi, preşedintele filialei PDL Craiova. Solomon a bulversat opinia publică prin aprecierile sale conform cărora, în România, nu există familie care să nu aibă pe cineva cu dosar penal.
Alt membru marcant cu aspiraţii la şefia partidului, primarul Aradului, Gheorghe Falcă, se încadrează perfect în profilul de ţară desenat de colegul său de la Craiova: şi el are dosar penal, fiind trimis în judecată pentru corupţie, şi face tot ce poate, la rândul său, ca să amâne judecata.
Concluziile misiunii de evaluare, care se află în aceste zile la Bucureşti, vor avea un rol esenţial în fundamentarea raportului interimar al Comisiei Europene, care va fi dat publicităţii, cel mai probabil, în luna ianuarie 2011. Greu de crezut că blocarea anchetelor penale în parlament şi mobilizarea partidului de guvernământ în recuperarea penalilor vor scăpa netaxate, cum nu au scăpat nici în rapoartele anterioare elaborate de Comisia Europeană. Numai că, de această dată, miza raportului pe justiţie aşteptat în luna ianuarie este mai mare decât în trecut, având în vedere că România îşi propune ca în martie 2011 să adere la spaţiul Schengen. Or, ţări ca Germania, Marea Britanie, Franţa şi Olanda se opun şi forţează o legătură între progresele din justiţie – inclusiv cele vizând marile anchete penale – şi intrarea României în Schengen.
România ajută de una singură ţările sceptice din UE să realizeze mai repede legătura dorită între Schengen şi justiţie. Alimentăm singuri neîncrederea că sistemul nostru de justiţie este funcţional şi eficient, furnizăm zilnic probe solide că voinţa politică în ceea ce priveşte lupta anticorupţie a dispărut fără urmă. Nu-i suficient ca DNA şi alte instituţii să-şi facă treaba. Ca să convingem Bruxelles-ul că acţiunile noastre sunt de durată şi ireversibile, voinţa politică joacă un rol crucial. Ea trebuie să se manifeste constant în sprijinul justiţiei, nu împotriva ei.
Apoi, România ridică semne de întrebare majore în ce priveşte reforma reală din poliţie. Ministrul Igaş se împăuna, săptămâna trecută, la Bruxelles, cu poliţiştii români, despre care a spus că „rezista tot mai bine tentaţiilor corupţiei“. Realitatea din ţară pare să-l contrazică flagrant. Cazul aiuritor al şefului Poliţiei Judeţene Neamţ, Aurelian Şoric, suspect de complicitate cu clanuri mafiote, spulberă mitul capacităţii poliţiei de a opera o bază de date ultrasensibilă, cum este SIS (Sistemul de Informaţii Schengen). Imaginaţi-vă că un şef de poliţie judeţeană ca Şoric, care nu mai pare să aibă reprezentarea corectă a faptelor penale şi fraternizează, lăcrimând, cu interlopii, urma să aibă acces la informaţii despre toţi infractorii periculoşi şi capetele crimei organizate care operează pe teritoriul Europei. Dacă interlopul Măraru n-ar fi fost ucis, astăzi Şoric îşi vedea de ale lui, iar Igaş continua să se bată cu pumnii în piept pe la Bruxelles.
„Nu am nici o legătură cu familia Măraru. Am avut o relaţie cât se poate de firească. De ce este interlop (n.r. – Gheorghiţă Măraru), pentru că dădea bani la oameni şi le lua camătă? Sunt procurori care dau bani“. Celebra nedumerire a şefului de poliţie judeţeană Şoric va naşte, la Bruxelles, alte întrebări perfect legitime: Ce caută ăştia în UE? Cine-i nebun să-i bage în Schengen? Câţi Şorici cu Mărar or mai fi având pe acolo?