Hai la lupta cea mare!

Spiritele se încing tare de tot. Se vede că suntem în prag de campanie. Ostilităţile deja au început, de fapt. Adversarii se poziţionează încă de pe acum. Se scot dosare, se trimit acuzaţii prin mass-media. Se ameninţă deja cu procese în justiţie pentru calomnie. Partidele la vârf încearcă să găsească soluţia corectă prin care să ajungă la inimioara electoratului. Delegaţii numeroase de lideri centrali umblă cu cortul prin ţară, lansează candidaţi, dau conferinţe de presă. Îşi arată feţele lor simandicoase publicului, pe unde nici nu te gândeşti. Apar acolo unde nu a călcat picior de ştab, de pe vremea lui Ceauşescu. E clar că fierbinţeala & agitaţia asta au o miză care să merite osteneala: puterea. Altfel spus: cine câştigă cele mai multe voturi la scrutinul din vara asta. Cine ia localele are şanse mari să câştige şi la parlamentare. Pe această bază apoi, se abordează alegerile prezidenţiale. Se încearcă mobilizarea partizanilor proprii şi marginalizarea rivalilor. Nu e simplu, pentru că semnalele primite prin sondaje sunt destul de contradictorii. Chiar dacă PD-L pare favorit, la democrat-liberali îngrijorarea e manifestă. Aş da exemplul Bucureştiului. PD-L nu şi-a anunţat candidaţii nici la Capitală şi nici la sectoare. Presa a scris multe, verzi şi uscate, a făcut socoteli, punând în competiţie pe Negoiţă, Blaga, Videanu, Murgeanu, Berceanu. Dar nici un comunicat oficial, care să limpezească disputa, nu a apărut. Boc ne plimbă cu diferite fraze întortocheate care – deşi afişează un ton hotărât, şi, aparent, partidul ştie ce face – ne lasă în ceaţă de fiecare dată. De fapt, nu are încă o soluţie. Aşteaptă să îşi spună cuvântul „naşul“ Băsescu. Şi Băsescu pare şi el mai ezitant ca oricând, incapabil să ia o decizie. Ezitarea liderilor PD-L este de înţeles. Nu este doar o amânare ca să lase la ofsaid PSD-ul. Ideea că se aşteaptă ca social – democraţii să decidă cu cine merg la Bucureşti, ca să ştie PD-L pe cine îi opune, e un bluf. Adevărul este că presiunea pusă pe PD-L este şi cea mai puternică. După ce a câştigat cu Băsescu şi Videanu de trei ori la rând Bucureştiul, ar avea o mare problemă dacă, de data asta, ar pierde Primăria Capitalei. Imaginea unui asemenea eşec s-ar propaga în întreg electoratul cu repeziciune. PD-L se va putea gândi la tot ce e mai rău pentru viitorul lui politic, dar şi al lui Băsescu. Dacă Bucureştiul este câştigat de PSD, PNL sau un independent, atunci semnalul va fi că nu PD-L este cel mai tare din parcare. În turul doi trebuie să ne aşteptăm la o schimbare de atitudine la vot, care ar merge invers decât ce ne spun calculele hârtiei acum. De aici, şi crisparea de la vârful PD-L, pentru stabilirea „calului câştigător“.
În plus, nimeni dintre cei vizaţi nu se înghesuie să intre în luptă. Sigur, lozul cel mare tentează, dar mulţi văd partea goală a sticlei. Ce s-ar întâmpla dacă ar pierde? Nimeni până acum din PD-L nu este în stare să îşi asume un asemenea risc, ucigaş pentru cariera respectivului. Ar fi făcut ţap ispăşitor şi „executat“ în prima şedinţă la vârf a partidului, când se vor căuta vinovaţi pentru eşec. Nimeni nu ar vrea să fie în pielea candidatului înfrânt. Băsescu pune şi el presiunea lui pe Bucureşti, aşa că e de înţeles de ce toată lumea fuge de acest post „otrăvit“. Toţi declară că se vor supune deciziei la vârf luate de partid. Şi Videanu, despre care se ştie în cercurile PD-L că nu va candida, orice ar fi, zice public acelaşi lucru. Blaga, la fel, deşi se ştie că visează un post în guvern, chiar postul de prim-ministru, spun gurile rele. În plus, cam îi sulfă în ciorbă lui Băsescu, şi la Cotroceni nu e prea dorit, chiar dacă în sondaje stă bine. Dar cel mai bine stă Negoiţă în sondaje. El ar bate orice contracandidat. Dar se ştie că nu doreşte să intre în cursă. Rămâne Murgeanu, cu şansele cele mai mici, să ia voturile bucureştenilor. Poate săptămâna asta va aduce clarificări.