Creştinii sărbătoresc mâine Înălţarea Sfintei Cruci, care a fost instituită de către Biserică în urma a două evenimente: aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos şi înălţarea ei solemnă în văzul poporului, la 14 septembrie 335.
Cel de-al doilea eveniment este aducerea Crucii de la perşi în anul 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius. Acesta a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălţat-o în văzul credincioşilor, la 14 septembrie 630, potrivit crestinortodox.ro.
Sfântul Mare împărat Constantin cel Mare (306-337) trăia cu dorinţa de a află Crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul şi a trimis-o la Ierusalim pe mama să, împărăteasa Elena.
În decursul timpului însă, peste locul unde se spunea că se află îngropată Crucea, fusese construit un templu pagân. După dărâmarea acestuia şi săparea în adâncime, au fost găsite trei cruci, iar alături de ele o inscripţie pe care scria “Iisus nazarineanul, regele iudeilor”. Neştiind însă care este crucea pe care fusese răstignit Hristos, a fost puse pe rând deasupra unui mort care, la atingerea uneia dintre cele trei cruci, a înviat şi s-a ridicat viu. Şi o femeie bolnavă de moarte, mergând la ea patriarhul cu împărăteasa şi aducând crucile, peste care a fost pusă crucea Domnului, îndată s-a sculat sănătoasă.
Astfel, prin aceste minuni, a fost identificată Crucea pe care fusese răstignit Hristos. Datorită mulţimii de oameni care doreau să vadă crucea, împărăteasa Elena împreună cu patriarhul Macarie au înălţat-o în văzul tuturor.
Sfântul Constantin cel Mare a zidit în acel loc o biserica, Biserica învierii Domnului, sfinţită la 13 septembrie 335. A două zi, la 14 septembrie, patriarhul Macarie al Ierusalimului a arătat din nou, de pe amvonul bisericii, sfântul lemn al Crucii Răstignirii, pentru că toţi cei de faţă să-l vadă. De atunci, această zi a rămas definitiv că sărbătoare a “înălţării” sau “Arătării” Sfintei Cruci.
Cea de-a două întâmplare care a făcut că această sărbătoare să se generalizeze a fost aducerea Sfintei Cruci de la perşi. În anul 611, aceştia au intrat în Ierusalim, au distrus Biserica învierii şi au furat crucea pe care fusese răstignit Hristos. Câţiva ani mai târziu, în 629, împăratul Heraclius a înfrânt armatele perşilor şi i-a alungat din Ierusalim.
Sfânta Crucea a fost recuperată şi adusă de însuşi împăratul, care, la 14 septembrie 630, a aşezat-o în aceeaşi biserica.
În 634, Sfânta Cruce a fost dusă în procesiune solemnă de la Ierusalim la Constantinopol. De atunci, sărbătoarea înălţării Sfintei Cruci, limitată până în acel an numai la Ierusalim, s-a extins treptat, în toată Biserica de Răsărit.
În Biserica apuseană, sărbătoarea a fost introdusă de papa Serghie I (687-701), care era antiohian de origine.
Spre deosebire de alte praznice împărăteşti, înălţarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ne aduce aminte de Patimile şi de Moartea Mântuitorului Hristos.
Tradiţii şi obiceiuri
În popor, această sărbătoare se mai numeşte şi Ziua Crucii şi este considerată dată ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei. Conform tradiţiei populare, de ziua Crucii se închide pământul, care ia cu sine insectele, reptilele şi plantele ce au fost lăsate la lumina în primăvară.
“În lumea satelor încă se mai crede că, în această zi, şerpii, înainte de a se retrage în ascunzişuri, se strâng mai mulţi la un loc, se încolăcesc şi produc o piatră nestemată, folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor”, spun specialiştii în etnografie şi folclor din cadrul Muzeului Dunării de Jos Călăraşi.
Tot în această zi, preotul sfinţeşte via şi butoaiele de vin, pentru că şi în viitor gospodarul să se bucure de o recolta bogată. Strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeşi astăzi.
Ei trebuie păstraţi că ofrandă pentru păsările cerului şi de aceea se numesc, în limbaj popular, strugurii lui Dumnezeu. în serile culesului, podgorenii fac focuri din viţă uscată, în jurul cărora petrec cu mâncare, băutură şi muzică.
Pe 14 septembrie, la biserică se sfinţesc busuiocul, menta, măghiranul şi cimbru, considerate plante magice. Acestea îi apară pe credincioşi de diverse boli, dar veghează şi asupra păsărilor şi animalelor din ogradă. Monedele sfinţite în această zi, păstrate în portofel, alături de o cruciuliţa aduc belşug şi spor în muncă.
De asemenea, se spune că nu este bine să se mănânce usturoi, nuci, prune şi peşte. Este recomandat să se ţină post negru, aspru, pentru vindecarea sufletului şi a trupului.
Nu este voie, în ziua Înălţării Sfintei Cruci, să se lucreze, pentru a nu atrage primejdiile.
