Teoretic, băncile trebuie să scadă dobânzile la creditele deja acordate care trebuie să se modifice conform OUG nr. 50/2010. Practic, instituţiile de credit vor să ridice marjele fixe, astfel încât dobânda să fie la fel ca până acum. Teoretic, ordonanţa spune că pot exista doar câteva comisioane. Practic, băncile unesc toate comisioanele şi tot aceiaşi bani îi colectează de la clienţi. Aveţi grijă ce semnaţi!
Până pe 21 septembrie, toate băncile care au acordat credite cu dobândă variabilă sunt obligate să modifice contractele de credit prin act adiţional şi să raporteze dobânzile la indicii de referinţă. Adică la ROBOR (în cazul în care creditul a fost acordat în lei), la EURIBOR (dacă împrumutul a fost în euro) şi la LIBOR (dacă au luat dolari sau franci elveţieni). Dobânda va fi compusă din EURIBOR plus marja fixă a băncii plus comisioane. Comisioanele şi marja fixă nu au voie să crească, iar EURIBOR este mai mic decât dobânda variabilă a băncii, deci sigur dobânda pe care trebuie să o plătească debitorii ar trebui să scadă. Obligaţia este impusă de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului (OUG) nr. 50/2010 privind contractele de credit către consumatori, singurul act normativ cu adevărat pentru protejarea consumatorului român de credite. Unele bănci deja le-au trimis clienţilor scrisori la domiciliu prin care îi invită pe oameni la ghişee pentru a semna actul adiţional la contract, conform ordonanţei amintite. Ideea este să ştiţi ce semnaţi, pentru că un contract exprimă „acordul părţilor“ şi în felul acesta câştigă băncile în instanţă.
Legea permite doar scăderea marjei băncii, nu şi creşterea
Cum raportarea la indicii de mai sus ar însemna o scădere a dobânzilor practicate la creditele în sold, băncile au sărit ca arse şi au cerut Protecţiei Consumatorului să poată să-şi ridice marjele, deşi legea spune că acelea sunt fixe. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) a dat mână liberă băncilor să poată creşte marjele şi, astfel, dobânda plătită de consumatorul de credite să rămână la fel ca şi până acum. „Pentru contractele de credit aflate în derulare, în care dobânda era compusă din dobânda de referinţă a băncii plus o marjă fixă, suntem de acord ca noua formulă de calcul să includă indicele de referinţă aferent valutei în care a fost acordat creditul plus o marjă fixă, compusă din marja existentă în contractul iniţial, valabilă la data semnării contractului, şi diferenţa dintre valoarea dobânzilor de referinţă şi valoarea indicelui de referinţă, valabile la data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, respectiv 21 iunie“, ar fi răspuns ANPC la solicitarea Asociaţiei Române a Băncilor (ARB). Totuşi, o precizare a ANPC nu ţine loc de lege. OUG nr. 50 permite doar scăderea dobânzilor, nu şi creşterea lor. Art. 37 din OUG 50/2010 este explicit în acest sens: „În contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli: a) dobânda va fi raportată la fluctuaţiile indicilor de referinţă EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referinţă a BNR, în funcţie de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului; b) marja dobânzii poate fi modificată doar ca urmare a modificărilor legislative care impun în mod expres acest lucru; c) în acord cu politica comercială a fiecărei instituţii de credit, prin excepţie de la prevederile lit. b), valoarea marjei şi valoarea indicilor de referinţă pot fi reduse (…)“.
Cu alte cuvinte, dacă banca vă cheamă să vă modifice contractul de credit pe OUG nr. 50 şi vă propune creşterea marjei fixe, puteţi să nu o acceptaţi, pentru că nu este în concordanţă cu prevederile ordonanţei, astfel că modificarea este nulă de drept. Acest lucru este prevăzut chiar de actul normativ amintit, la articolul 95, aliniatul 4).
Comisionul de rambursare trebuie eliminat
Băncile ar trebui să scoată din contractele vechi de credit la care dobânda este variabilă şi comisionul de rambursare anticipată. La împrumuturile cu dobândă fixă, comisionul perceput de bancă atunci când rambursezi creditul în avans nu are cum să fie mai mare de 1% din valoare. Cu alte cuvinte, indiferent de dobândă, banca tot trebuie să vă cheme, până pe 21 septembrie, să semnaţi un act adiţional la contractul de credit.
Băncile înclină balanţa în favoarea lor
Unele bănci îşi sfătuiesc clienţii să renunţe la creditul cu dobândă variabilă şi să treacă la unul cu dobândă fixă, pe motiv că în prezent indicii EURIBOR şi ROBOR sunt la minimul istoric, iar în viitor este posibil să crească. Deci şi rata lunară a clientului ar urma să crească. Acest aspect este cât se poate de adevărat. Dar cine trece la o dobândă fixă pe toată perioada va plăti dobânda stabilită de bancă şi nu pe aceea care rezultă din piaţă. În plus, şi cine alege creditul cu dobândă fixă poate să plătească mai mult decât acum, dacă are creditul în valută, fiind supus riscului valutar. Dacă valuta creşte în raport cu leul, atunci creşte şi rata. Şi invers. De asemenea, comisionul de risc nu are ce să caute într-un contract de credit. Unele bănci îl ascund sub alt nume sau îl includ în unul dintre cele patru comisioane acceptate: comision de administrare credit, comision de rambursare anticipată (după caz), comision de penalizare pentru întârzierea la plată şi comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. Legea le dă voie băncilor să unească toate comisioanele sub cele permise de ordonanţă şi să le menţină la nivelul actual.
Băncile cer modificarea OUG nr. 50
Instituţiile de credit fac presiuni pe lângă guvernanţi să modifice ordonanţa, pentru a le permite băncilor să crească marjele, deci să aibă mai multă libertate. La fel de afectate de prevederile OUG nr. 50/2010 vor fi şi instituţiile financiare nebancare (IFN), care vor fi obligate de acum încolo la o transparenţă mult mai mare faţă de client. Atât băncile, cât şi IFN-urile se tem că li se vor micşora profiturile dacă vor scădea dobânzile la împrumuturile deja acordate, lucru puţin probabil.
Ce trebuie să ştiţi când mergeţi la bancă:
– este interzis ca banca să majoreze comisioanele sau să introducă altele noi;
– semnaţi actul adiţional doar dacă sunt prevăzute modificările din OUG nr. 50/2010. În caz contrar, acest act normativ vă dă dreptul să refuzaţi expres propunerile financiare ale băncilor;
– solicitaţi băncii să vă lase suficient timp pentru a studia actul adiţional la contract;
– dacă aţi avut o dobândă variabilă şi treceţi la indici (EURIBOR, ROBOR), atunci puteţi solicita scăderea dobânzii; asta nu înseamnă că banca va agrea solicitarea;
– nu acceptaţi sub nici o formă creşterea dobânzii, a marjei fixe sau a comisioanelor;
– solicitaţi un nou desfăşurător de rate (banca este obligată de lege să vă elibereze unul nou după modificarea contractului);
– în cazul în care consumatorul reclamă abuzurile băncii la Protecţia Consumatorului şi acestea se dovedesc a fi reale, atunci banca (sau orice IFN) poate fi sancţionată cu amenzi de până la 100.000 de lei.
