Băncile decid cum îi ajută pe debitorii care nu mai au posibilitatea să-şi plătească ratele în funcţie de bonitatea clientului, de situaţia sa financiară, de tipul şi durata creditului şi de mulţi alţi factori. Nu mai există un şablon după care se restructurează creditele.
Există mai multe metode de restructurare a creditelor. Adică de prelungire a agoniei astfel încât banca să-şi primească banii, iar împrumutatul să găsească o cale prin care să nu fie executat. Clienţii pot încerca diversele metode de restructurare a creditelor, dar acestea îi ajută de moment. În general, băncile nu pierd din această operaţiune, în sensul că fie creşte durata creditului şi se măreşte şi dobânda aferentă, fie împrumutatul mai are de plătit şi unele comisioane. Pe ansamblu, astfel de măsuri sunt făcute de aşa manieră încât clientul să-şi permită să mai plătească ratele. Mai mulţi bancheri din Craiova au confirmat pentru GdS că în topul restanţierilor se menţin persoanele care au împrumuturi de nevoi personale negarantate. Totuşi, la unele bănci au început să aibă probleme şi clienţii cu credite garantate cu ipotecă, din cauza pierderii locurilor de muncă.
Rescadenţarea sau perioada de graţie
Una dintre metodele utilizate de bănci pentru restructurarea creditelor este rescadenţarea, adică modificarea scadenţei, deci a duratei de plată a uneia sau mai multor rate de credit în sold, fără a se depăşi durata iniţială de acordare a creditului. Tot în această schemă există posibilitatea acordării unei perioade de graţie de până la 12 luni, în care clientul va achita numai dobânzile. Pentru cazuri excepţionale, există posibilitatea acordării unei perioade de graţie totale – clientul nu va plăti rate de principal, comisioane şi nici dobânzi aferente, dar totul depinde de modul de abordare a băncii şi de bonitatea clientului. „Depinde de la caz la caz. Putem acorda o perioadă de graţie de la şase la 12 luni, timp în care clientul plăteşte doar dobânda. Dar depinde de client, de specificul lui, de tipul creditului pe care îl are“, afirmă surse din Raiffeisen Bank. „Clienţii noştri care primesc soluţii de rescadenţare sau de reeşalonare trebuie să facă dovada că au nevoie de acestea (că nu mai au loc de muncă sau că veniturile le-au scăzut considerabil). Îi păsuim şase luni până îşi găsesc un loc de muncă, dar pe această perioadă plătesc o rată care se stabileşte de comun acord cu ei“, afirmă surse din cadrul Băncii Transilvania. „Încercăm să rezolvăm mai întâi pe cale amiabilă, prin metode de restructurare a creditelor, care diferă de la un client la altul“, susţin şi surse din BRD.
Reeşalonarea creditelor, cea mai întâlnită
Reeşalonarea presupune modificarea scadenţei sau a sumei de plată a uneia sau mai multor rate de credit în sold cu depăşirea duratei iniţiale de acordare a creditului sau încadrarea creditului în altă categorie (termen mediu sau lung), dar fără a depăşi durata maximă de creditare pentru produsul bancar în cauză. Mai multe bănci percep şi comisioane pentru astfel de operaţiuni „de sprijinire a clienţilor“.
Un nou credit, prin refinanţare
Refinanţarea presupune a-cordarea unui nou credit pentru rambursarea împrumutului în derulare, indiferent dacă s-a solicitat sau nu executarea silită pentru sumele neachitate la scadenţă. Această metodă de restructurare este dificilă, pentru că multe persoane nu se mai încadrează în noile condiţii ale băncilor de acordare a creditelor, deci nu mai pot lua un nou credit pentru a-l achita pe cel vechi.
Şi firmele din sectorul privat încearcă să obţină păsuire de la creditori pentru că nu îşi mai permit plata împrumuturilor. „Firmele nici nu mai pot să ia credite noi, nici să le achite pe cele vechi şi preferă să intre în insolvenţă, ca să mai fie păsuiţi de bănci şi de Fisc“, a spus recent Valentin Cristea, vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Întreprinzătorilor Particulari Mici şi Mijlocii din România. „Un manager bun îşi restructurează creditele în această perioadă de criză. Nu contractează alte credite noi, ci încearcă să le achite pe cele vechi“, a spus un bancher de la Raiffeisen Bank.
Restructurarea creditelor, în Codul Civil
Codul Civil permite şi alte metode de restructurare a creditelor. Una dintre ele este cesiunea de creanţă. Cesiunea reprezintă contractul prin care banca (cedent) transmite dreptul său de creanţă cu titlu oneros unei alte persoane fizice sau juridice (cesionar), constând în transferul dreptului de creanţă de către bancă spre cesionar, cu toate garanţiile ce însoţesc creanţa. Cesiunea trebuie notificată debitorului cedat de cesionar. Subrogaţia este un mijloc convenţional de transmitere a obligaţiilor, care constă în înlocuirea creditorului (banca) dintr-un raport juridic obligaţional de către un terţ (creditor solvens), care, plătind datoria debitorului, în acelaşi timp cu plata dobândeşte toate drepturile creditorului, inclusiv toate garanţiile şi accesoriile sale. În fine, novaţia este convenţia prin care părţile unui raport juridic obligaţional sting o obligaţie existentă, înlocuind-o cu o nouă obligaţie prin schimbare de obiect, substituire de debitor sau substituire de creditor.
