Firmele obţin greu certificate digitale din cauza birocraţiei prin care se contractează semnătura electronică. În lumea afacerilor, tot cea clasică, olografă, are importanţă mai mare.
În statele dezvoltate ale Europei, o afacere se perfectează din momentul în care managerii şi-au dat mâna. De atunci curg termenii înţelegerii între părţi, iar hârtiile se perfectează ulterior. Tot la ei, acte de o importanţă deosebită se semnează digital. Managerii nu sunt nevoiţi să parcurgă sute sau mii de kilometri pentru a semna hârţoage de la diverse firme pe care le au, ci apelează la semnătura digitală. Documentul ce poartă o astfel de semnătură este transmis pe internet şi are aceeaşi valoare juridică precum un document în semnătură olografă. La noi e altfel. Cea cu pixul pe hârtie este sfântă!
Deşi avem o lege intrată în vigoare din 2001, specială pentru a stabili cadrul legal al semnăturii electronice, administratorii de firme, dar mai ales directorii şi patronii o preferă pe cea clasică, în original. „Este mai sigură şi mai uşor identificabilă o semnătură olografă decât una digitală. În plus, cea în original nu costă nimic atunci când o aplici“, a spus administratorul unei firme din Craiova.
Unii dintre reprezentanţii societăţilor din Bănie nu au foarte multe date despre semnătura digitală, dar, din obişnuinţă, afirmă că nu le trebuie aşa ceva. Alţii sunt reticenţi când aud de preţ: 40-50 de euro pe an. Autoritatea de Reglementare şi Supraveghere în Telecomunicaţii, din cadrul Ministerului Transporturilor, a autorizat cinci furnizori de astfel de servicii de obţinere a certificatului digital.
Dispozitive securizate, dar birocratice
Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică prevede care sunt etapele în elaborarea unui dispozitiv cu o astfel de semnătură, precum şi modalitatea în care pot fi desemnaţi furnizorii de servicii de certificare. Aceştia din urmă sunt obligaţi prin lege să comunice autorităţilor de reglementare şi supraveghere specializate procedurile de securitate şi de certificare. Deci o întreagă poveste birocratică. Mai exact, cum se procedează. Se depune cerere pentru obţinerea semnăturii electronice, apoi se eliberează dispozitivul securizat de creare a semnăturii. Se obţine certificatul digital, iar pentru asta solicitantul plăteşte o sumă lunar (sau anual), ca un fel de abonament. Dezavantajul este legat de valabilitatea certificatului de numai un an, iar după aceea este nevoie de reînnoire. Avantajul constă în faptul că, dacă ai un certificat digital, atunci firma poate depune la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) declaraţiile fiscale on line, fără să mai fie nevoie să se deplaseze personal contabilii la sediile finanţelor publice.
Reticenţi la certificate digitale
Cu toate că povestea cu certificatele digitale a fost mediatizată în toată ţara, în Dolj, doar 105 societăţi au ales să-şi depună declaraţiile pe internet, după cum susţine Ilie Bălan, şeful Biroului Metodologie şi Asistenţă Contribuabili din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice. „Ar fi mai avantajos pentru societăţi să depună on line, dar probabil sunt mai reticente firmele la obţinerea certificatelor digitale. În Dolj s-au obţinut astfel de certificate de la 1 aprilie prin ANAF, iar de la 1 mai se pot lua numai de la furnizorii de servicii de certificare autorizaţi“, a menţionat Bălan. La termenele de plată către fisc, cei care au certificate digitale pot evita aglomerările de la ghişee şi pot trimite documentaţia pe internet.
