Un coşciug purtat pe un cărucior, o fanfară interpretând un marş funebru, un artist înfăşurat asemenea unei mumii, purtând pe cap un craniu, opere de artă cu elemente ingenios combinate, au fost ingredientele expoziţiei artistului plastic Mihai Trifan.
Lume multă luni seară în faţa Galeriei de Artă din Craiova. Gongul bătea ora 20.00, la care trebuia să înceapă conform invitaţiei vernisajul expoziţiei artistului plastic Mihai Trifan. Murmurul invitaţilor strânşi pe trotuarul din faţa galeriei este întrerupt de marşul funebru al unei fanfare. Toată atenţia se îndreaptă spre acel loc. Un coşciug pe care sunt lipite tot felul de etichete şi afişe este purtat pe un cărucior spre locul de desfăşurare a vernisajului. Cortegiul este întâmpinat de artistul plastic Mihai Trifan, „vinovatul“ de acea desfăşurare de forţe.
Un vernisaj inedit
O dată cu oprirea cortegiului, aveam să descoperim în incinta Galeriei un artist plastic un pic altfel, acoperit din cap până-n picioare cu o faşă, pictat pe faţă şi purtând o cască decorată cu un craniu. Se pare că în ton cu tema vernisajului. O dată lumea adunată se naşte un dialog între artistul Mihai Trifan şi criticul de artă Cătălin Davidescu, şi el într-o ţinută lejeră, cu o cravată al cărui nod este coborât mult, asortată la o cămaşă deschisă la primii nasturi. Prima întrebare: „Mi-a spus cineva că asemenea tipuri de experimente vor să distrugă din interior arta. Eşti de acord cu treaba asta?“. Răspunsul nu întârzie să apară: „Nu. Acestea pot exista alături de arta adevărată. Pot să aducă un plus de creaţie. E bine să experimentezi şi alte zone, zone decorative, atipice, din alte genuri de artă, pe care le împleteşti cu arta tradiţională. E o atitudine şi faţă de tine, şi faţă de public“. Şi apoi altă întrebare: „Trebuie să implici publicul?“ „Publicul participă în acţiune. El participă, el dezvoltă actul creativ“ şi apoi o mărturisire „Eu sunt un tradiţional, eu pot să desenez şi să mă inspir din natură. Manualitate, transferul ochi – suflet – mână, pârghia aceasta, mâinile care ajung să gesticuleze şi să aducă gestul pe suprafaţă sunt foarte importante, pentru că aici este creaţia“, declară Mihai Trifan. Dialogul se încheie după alte şi alte dezbateri cu o declaraţie a criticului: „Miki Trifan, eşti un artist al zilelor tale“. Am completa noi, un artist ancorat în modernism care combină în piesele sale elemente inedite recuperate, lemn, sticlă, plută, scoici, o cutie de bere stâlcită şi câte şi mai câte, o aglomeraţie de forme şi materiale, dar care „prezentate pe un fond negru sub o altă formă pot îmbogăţi vizual“, după cum declară însuşi artistul. Lucrări noi se nasc astfel sub titulatura „Înmormântarea lui Pazvante“. Şi totuşi de ce acest nume pentru vernisajul unei expoziţii unui artist plastic. Răspunsul vine tot din partea autorului. „Înmormântarea a fost legată de programul doi al postului Radio Cultural. Aici apar mereu poezii despre moarte şi viaţă, muzică despre viaţă şi moarte. Mi s-a părut că şi-n artele plastice, cu toate că aceasta din urmă nu tratează moartea, poate fi preluată o astfel de temă, dar sub forma unei idei de unde să porneşti spre viaţă, de unde să creezi o lucrare cu aer de frumuseţe, şi nu cu aer de mortuar, de funebru“, a conchis Mihai Trifan, artistul plastic „al zilelor lui“.
