Ziua este inginer. La ceas de noapte înlocuieşte costumul sobru cu rochia de seară, părul scurt devine lung, tenul se umple de fond de ten şi de pudră, asta pentru că Shakira, travestitul din Bucureşti, trebuie să intre în scenă.
Poate părea un bărbat obişnuit. Când se fardează însă, îşi pună perucă, rochie, unghii false şi alte accesorii feminine, devine de nerecunoscut. Comportamentul lui se confundă cu cel al femeilor. Este bărbatul cu o viaţă dublă, aşa-numitul travestit.
Sub umbra nopţii
Înaltă, slabă, purtând o perucă blondă, cu faţa încărcată de fond de ten, rujată, pusă la punct, aşa ni s-a înfăţişat Shakira, travestitul din Bucureşti, într-un club de noapte al Craiovei. Se pregătea pentru show-ul din acea seară. Chiar dacă ochii i se înroşiseră din cauza machiajului, Shakira, cum îi place să i se spună, rezista cu stoicism. A fi travestit nu este un lucru uşor. Numai că se simte bine ca femeie. Adoră în acelaşi timp să fie şi bărbat. Fiecare ipostază este importantă şi interesantă. „Ziua sunt inginer, nu profesez această meserie, dar lucrez. Sunt bărbat. Noaptea e cu treaba ei. Atunci, Shakira trebuie să intre în scenă“, încearcă să ne convingă Shakira. „Fiecare dintre noi are o latură feminină şi una masculină. La unii, cea feminină e mai pronunţată şi, de aici, tendinţa de a deveni măcar sub umbra nopţii ceea ce ţi-ai fi dorit dintotdeauna. Şi apoi nu este chiar atât de complicat să devii femeie noaptea, iar în zori să redevii bărbat. E ca viaţa unui actor, care se transformă pentru fiecare personaj al său. Numai că noi jucăm un singur rol, în fiecare seară. Aşa am ajuns să ne încadrăm la fel de bine în ambele ipostaze“, a completat Shakira. Acelaşi rol, aceeaşi piesă. Doar vestimentaţia e cea care se schimbă, şi uneori decorul. Azi la Bucureşti, mâine la Craiova şi cine ştie în ce alt colţ de ţară, căci trupa de travestiţi din care face parte obişnuieşte să susţină spectacole în fiecare seară. Se face play-back după piese cunoscute ale Loredanei, Lisei Minelli, Kylie Minogue, Danei International sau Gloriei Gaynor.
Amintiri de ieri
Parcă mai ieri debuta pe scena de la Castel, cu melodia adevăratei Shakira, „When Ever Where Ever“. „Era ceva ieşit din comun. Existau tot felul de băieţi şi de fete, erau trupe mixte, dar aşa ceva nu exista. Mi-a venit atunci ideea de a crea o trupă de travestiţi“. De atunci au trecut cinci ani. Sunt ani în care a învăţat să fie femeie, să se machieze, să fie seducătoare şi sexy, acolo, în lumina reflectoarelor, să se poarte ca o lady. „Am devenit o enciclopedie a modei atât masculine, cât şi feminine. Dacă la început aveam un singur creion dermatograf, acum lucrurile s-au schimbat. La un moment dat, am avut chiar o machieză. Am renunţat pentru că noi aveam foarte multe deplasări. A trebuit să furăm meseria“, a adăugat Shakira. A învăţat să joace bine pe ambele fronturi, chiar dacă uneori e destul de greu. „Nu suport părul lung“, ni se confesează. Mărturisirea îi este urmată de gestul disperat de a-şi da cât mai repede peruca jos. E drept că şi temperatura ridicată îi crea ceva probleme. „Sper că nu deranjez“. O asigurăm că nu, mişcându-ne capul, căci imaginea care ni se dezvăluie nu este tocmai atrăgătoare, iar cuvintele se încăpăţânează să ne iasă din gură. Tunsoarea scurtă nu se potriveşte cu machiajul şi cu costumaţia de doamnă. Shakira dorea, se pare, să-l aducă în prim-plan pe domnul inginer. Îşi dă seama la timp că nu este vremea lui, aşa că preferă să îndure căldura şi inconvenientele provocate de perucă, pe care şi-o aşază din nou pe cap. Părăsim încăperea lăsând-o pe Shakira să-şi retuşeze machiajul, pentru a intra în scenă.
