http://www.youtube.com/watch?v=1RT5cWP3A04
Moţăţei a fost cuprins de tristeţe. Încă de la orele dimineţii toată suflarea locului adunată pe la porţi vorbea despre tragedia care a lovit familia Niţu. În urma unui accident, care a avut loc miercuri, 8 ianuarie, Dan Constantin Niţu şi-a pierdut viaţa. Pe o ceaţă deasă, maşina pe care o conducea a fost lovită de o alta, la volanului căreia se afla fostul portar al Craiovei Maxima, Silviu Lung. În urma accidentului trei copii au rămas fără tată. În momentul producerii tragediei, Dan Constantin Niţu îşi aducea copiii de la liceele din Craiova, cum făcea de ani buni. „Dar nici n-am văzut ce mult ţinea la copii! Nu-i certa, când mai făceau o boacănă. Au copii cuminţi. Ţinea la ei peste fire”, povesteşte vecina familiei Niţu, Ana Drinceanu.
De la şosea spre gospodăria modestă a familiei Niţu, rând pe rând cei care l-au cunoscut pe Dan Constantin Niţu mergeau pentru a-şi lua rămas bun de la el. Cu flori şi lumânări în mână, chiar şi cei mai în vârstă oameni ai locului se deplasau cu greutate spre casa scufundată în durere. În faţa gospodăriei, în curte, zeci de persoane, lume multă: colegi de şcoală ai copiilor familei Niţu, rude, cunoscuţi, vecini. Câte un sunet al goarnei şi câteva hohote de plâns tulburau din când în când liniştea care domnea. Pe scările casei, ce duceau spre odaia unde cei dragi stăteau la căpătâiul defunctului, lângă zeci de lumânări aprinse, discret, lumea aştepta să intre, pentru a-i aduce un ultim omagiu. Directorii de la cele două licee unde învaţă Andreea şi Andrei, doi dintre copii familiei Niţu, care se aflau împreună cu tatăl lor în maşină, veniseră să ofere sprijin şi susţinere morală.
„Copilul meu” şi o rugă înălţată către Cel de Sus tulbura liniştea apăsătoare din curtea casei familiei Niţu. Era strigătul mamei ce-şi pierduse fiul.
Câteva rude apropiate încercau să-i ofere consolare, dar în zadar. Durerea care îi sfâşia sufletul nu cunoaşte alinare.
Cu capetele plecate, cu ochii înlăcrimaţi, rudele, prietenii, primeau, după cum e obiceiul, câte un ştergar. Discutau în şoaptă. „Uite ce soare e! Să aibă măcar parte de o înmormântare frumoasă, dacă traiul i-a fost aşa de greu”, vorbeau câteva vecine, adunate lângă poarta casei. „Au o situţie grea. Se descurcau foarte greu. Au copii buni, cu note mari la şcoală şi la Craiova şi aici, la noi. Şi au muncit foarte mult pentru copii şi s-au mirat cum să facă să-i ducă la cele mai bune şcoli. Greutăţile au fost mari, posibilităţile minore şi el s-a luptat pentru copii, până şi-a pierdut viaţa. Familia a rămas fără sprijin de nădejde” , spune cu lacrimi în ochi Angela Pârvan, una dintre rude.
Toată lumea deplângea traiul greu al familiei şi îi admira pentru eforturile susţinute pe care le făceau pentru a le asigura copiilor un viitor cât mai bun. „E greu pentru ei. Nu au nici un venit, nici un ban”, spune un prieten de familie, în vreme ce o altă rudă declară : „E o tragedie. Nu ştiu cum se vor descurca de acum înainte. Cei apropiaţi îi vor ajuta în limita posibilităţilor”.
Un ultim omagiu
Liniştea este întreruptă din nou de plânsete, de strigătul de durere ale membrilor familiei, odată ce coşciugul părăseşte gospodăria. Andrei, băiatul cel mare al familei Niţu, care a părăsit spitalul după accident pentru a-şi conduce tatăl pe ultimul drum îşi susţine mama de braţ. Şi cel mai mic dintre copii o prinde de cealaltă mână. Sunt uniţi, aşa cum au fost tot timpul. Au rămas fără stâlpul familiei şi ştiu că, în ciuda pierderii imense, trebuie să supravieţuiască. Durerea sfâşietoare, neputinţa li se citeşte pe chip. Lacrimile le brăzdează obrajii. Privesc către chipul tatălui, implorând parcă să se întoarcă spre ei şi să le întindă mâna pentru a merge mai departe pe drumul vieţii, împreună, aşa cum i-a învăţat.
Jale mare, durere. De o parte şi de alta a uliţei satului, apoi pe strada principală până la biserică, toată suflarea din Moţăţei asistă neputincioasă la tragedia ce a lovit familia Niţu. „Dumnezeu să-l odihnească în pace!” se aude din mulţime şi clopotul bisericii bate.
Oamenii îşi iau la revedere pentru totdeauna de la cel care le-a fost verişor, prieten, coleg, cunoştinţă.
INFOBOX
Lung, nedorit la înmormântare
Nici un membru al familiei Lung nu a fost prezent la înmormântare, respectând în acest fel dorinţa apropiaţilor defunctului. „Au vrut să vină, dar noi am refuzat”, a precizat Mircea Niţu, fratele lui Dan Constantin Niţu.
