« Alte articole din categoria Actualitate
Contractor în Canada şi Statele Unite
Actualitate - Cornel Mihai Ungureanu(citeste alte articole de acelasi autor »)
Florin şi Mihaela Oncescu, doi craioveni rezidenţi la Montréal care preferă New York-ul
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Florin Oncescu este specialist în aviaţie şi în proză scurtă. În 1995 a plecat la Montréal, iar din 1998 lucrează pentru importante companii aviatice din Canada şi SUA. A publicat patru volume literare, trei dintre ele în Bănie. Fumează pipă.
- Florin, ce te leagă de Craiova? Ce emoţii ai trăit aici?
- Am trăit la Craiova de la 7 la 19 ani, adică între mutatul cu părinţii de la Constanţa şi plecarea în armată. Am trăit aici toate emoţiile inerente acestor vârste. Am locuit într-un bloc din seria F-urilor, din Brazda lui Novac. Am fost elev la şcoala primară asociată Liceului Pedagogic, la Şcoala Generală Nr. 2, de lângă hotelul Jiul, şi la Liceul „Nicolae Bălcescu“. Tatăl meu era profesor la Universitate, mama era contabilă.
Am făcut facultatea (Aeronave) la Bucureşti. După absolvire, în ’85, am revenit la Craiova, ca inginer la Avioane, dar pe-atunci nu ştiam decât că vreau să fug înapoi la Bucureşti, lucru pe care
l-am şi făcut, cam într-un an. Am reuşit pentru că de la facultate primisem o aşa-numită repartiţie dublă, a doua la Institutul de Aviaţie, şi pentru că unul dintre directorii uzinei, fost student de-al lui taică-meu, m-a lăsat să plec.
De Craiova însă n-am scăpat, pentru că mi-au rămas aici nevasta (olteancă, fostă colegă de liceu), fiul (născut în 1985), mama şi socrii. Nevasta, Mihaela, m-a urmat la Bucureşti un an mai târziu. Fiul a fost crescut de socri până la plecarea noastră din ţară.
După plecarea în Canada, în ’95, au urmat aproape patru ani în care cine mă ştia n-a mai văzut mare lucru din mine prin România (folosesc o expresie americană care mi se pare hazlie). Apoi am început să tot vin, timid la început, iar din 2003, an de an.
- Cum ţi se pare Cetatea Banilor, după 13 ani petrecuţi dincolo de Ocean?
- Mie, Craiova mi se pare frumoasă. Centrul a căpătat aerul unei staţiuni turistice. La ora patru a după-amiezii, străzile sunt pline. Pietonii, şi spun asta gândindu-mă la unii pe care-i cunosc, îşi caută cu febrilitate o berărie plăcută, unde să se aşeze la o tacla.
Împart aceeaşi impresie favorabilă despre Craiova de azi cu un prieten din Montréal, tot fost craiovean. E amuzant de comparat această impresie cu viziunea neagră asupra Craiovei din unele versuri ale poeţilor craioveni Nicolae Coande şi Ion Maria, sau din unele pagini de blog ale prozatorului fost craiovean Adrian Buz. Dar înţeleg că privirea de turist nu-i totuna cu privirea de rezident.
- Ce te-a determinat să emigrezi?
- Am plecat la Montréal cu acte de emigrare, dar fără intenţia de a emigra.
- Cum vine asta?
- Mă gândeam să dau o tură mai lungă pe-afară. Cel mult doi ani, asta-mi fixasem. La vremea plecării, eram angajat pe post de asistent universitar, la Institutul Politehnic din Bucureşti. Îmi ţineam norma de 12 ore de seminarii pe săptămână în săli aproape pustii. Ca oricare alt asistent şi mulţi dintre şefii de lucrări din catedră, eram înscris într-un program de doctorat. Terminasem de puţină vreme etapa examenelor şi a referatelor, intrasem în cea de redactare a tezei. Pe alt plan, prima mea carte, una de proză scurtă, apăruse două luni mai devreme, la editura Ramuri, din Craiova, în urma unui concurs de debut.
- De ce nu ai amânat plecarea din România până după finalizarea doctoratului?
- Ne sosiseră actele de emigrare, în urma unui proces demarat fără convingere, cam cu un an mai devreme. Mi s-a părut un moment bun pentru a profita de ele.
Angajat de Bombardier
- Cum a fost începutul, acolo? Şi ce a urmat?
- Începutul a fost viu. Pe ansamblu, o înlănţuire de întâmplări şi stări de spirit de neuitat. Am ajuns la Montréal în februarie, singur, cu două mii de dolari în buzunar. O săptămână mai târziu, eram redactor al unei reviste de limbă română, cu program de şase ore pe zi, cu leafa orară apropiată de minimul pe economie. Banii veneau de la guvern, în cadrul unui „program de inserţie profesională“, pentru o durată de şase luni. Un aranjament al directorului publicaţiei, un personaj tipic al diasporei, pitoresc cât cuprinde.
În iulie, mi-au venit la Montréal nevasta şi fiul. Tot cam atunci am intrat în criză de bani.
Din septembrie am început un masterat, la Ecole Polytechnique. Varianta cu puţine cursuri şi lucrare de absolvire amplă. Pentru lucrare, am reuşit să-mi fac acceptată tema tezei de la Bucureşti. De fapt, acesta a fost principalul motiv al înscrierii mele la masterat. Găsirea unui cadru în care să-mi pot termina doctoratul.
În primul an, am trăit din banii primiţi pentru studii, veniţi de la guvernul provincial, sub forma unui amestec în părţi egale de bursă şi împrumut. Pentru primele şase luni, am încasat şi o mică indemnizaţie de şomaj, pentru munca la revistă. După terminarea celor şase luni, mi-am suplimentat banii primiţi de la şcoală cu mici sume obţinute prin munci ocazionale, la negru. Întreţinerea spaţiilor verzi din jurul unor case scoase la vânzare, distribuit reclame în cutiile poştale, şoferie la un centru de vânzare prin licitaţie a maşinilor de ocazie, cules de mere, livrat de pizza.
În cel de-al doilea an, când îmi terminasem cursurile, profesorul îndrumător mi-a dat bursă. Fără ştirea lui, mi-am găsit o muncă inginerească la 200 de kilometri distanţă de Montréal. Lucram patru zile pe săptămână. Părăseam Montréalul luni dimineaţa, mă întorceam joi noaptea. Vineri treceam pe la şcoală, să mai vorbesc cu profesorul îndrumător despre mersul lucrării de masterat.
„Începutul“ s-a terminat în 1998, după ce-am încheiat masteratul şi mi-am găsit un loc la Bombardier, compania de aviaţie cea mai mare din Canada. Aveam pe atunci vreo 13 mii de dolari datorie, ceea ce mi se părea enorm. În acel an ne-au venit, pe rând, în vizite de câte trei luni, mama mea şi socrii. Tot atunci
m-am întors şi eu pentru prima oară în România, pentru trei săptămâni. Mă simţeam de parcă stătusem trei ani şi jumătate cu capul sub apă.
La acea primă întoarcere, am scos a doua carte de proză, tot la Craiova. Tot atunci, la Bucureşti, am avut susţinerea preliminară, în catedră, a tezei de doctorat. Susţinerea publică a urmat în 1999, la a doua întoarcere în ţară.
- Ce înseamnă viaţa de contractor? Ce avantaje şi ce neajunsuri a avut si are pentru tine?
- Aşa-numiţii contractori sunt angajaţi pe bază de contract temporar. Am aflat că au apărut la Detroit, în industria automobilelor, în anii celui de-al doilea război mondial. Companiile care participau la efortul de război au apelat la ei, în vedere măririi producţiei, dar numai pe o perioadă limitată de timp.
Teoretic, contractorul are o experienţă bogată în meseria lui, nu necesită un timp îndelungat, după angajare, pentru a deveni eficient şi manifestă multă autonomie în muncă. Faţă de angajatul permanent, contractorul e plătit mai bine, dar nu beneficiază de pachetul de avantaje care-i vine primului odată cu leafa: asigurare medicală, fond de pensie privat, concediu plătit, cursuri de perfecţionare etc. În plus, cel puţin teoretic, contractorii sunt primii care pleacă, atunci când trebuie redus personalul.
Am devenit contractor în vara lui 2000, după ce compania americană Boeing a organizat o sesiune de interviuri, pe o durată de trei zile, în lobby-ul unui hotel de lângă aeroportul Dorval. Pe parcursul următoarelor şase luni, din cei zece ingineri ai colectivului de calcul de rezistenţă în care lucram, şase am plecat la Seattle, pe Coasta de Vest. Trei eram români.
Pentru mine, această formă de angajare înseamnă, în primul rând, mai multă libertate. Plusul de bani câştigaţi într-o perioadă de stabilitate în muncă îl convertesc în vacanţe lungi, neplătite, petrecute în România.
- Mai găseşti, în fiecare zi, acel timp al scriitorului, acele două ore zilnice de retragere?
- Cei din jurul meu s-au obişnuit cu mine. Seara, stau în faţa calculatorului şi fumez pipă.
„Fiecare scriitor este judecat după scrisul lui“
- Cum te simţi în lumea literară de acolo? Dar printre confraţii din România?
- La Montréal, cu a doua mea carte, „La umbra unui enciclopedist“, am avut clipa mea de glorie, una confidenţială, datorată în mare măsură notorietăţii negative de care se bucura printre românii atenţi la mersul vieţii comunitare cel care-mi servise de model pentru „enciclopedist“.
I-am cunoscut apoi pe majoritatea românilor din Montréal care se ocupau cu scrisul, în română sau în franceză, unii dintre ei mi-au devenit prieteni, am intrat în unica asociaţie de scriitori români din Canada pe care o cunosc, am participat la lansări de carte şi la cenacluri literare, am publicat frecvent în câteva dintre revistele de limbă română (Terra Nova, Pagini româneşti, Candela). Activitatea literară de limbă română din diaspora este serios atinsă de diletantism, iar cea de la Montréal nu face excepţie. Dar, în final, fiecare scriitor este judecat după scrisul lui, iar pentru cei care scriu în română verdictul critic vine din România.
În viaţa literară din România, eu sunt o prezenţă discretă. Cărţile mele n-au trecut neobservate, una chiar s-a strecurat într-o istorie foarte vizibilă a prozei din postceauşism, dar cele câteva edituri de prim-plan mi-au ignorat manuscrisele. Mi-am scos cele trei cărţi care au urmat debutului pe banii mei, în câte 500 de exemplare. În schimb, scrisul mi-a adus câţiva prieteni scriitori şi jurnalişti, la Craiova şi la Bucureşti, cu care ţin legătura prin e-mail şi pe care-i revăd când vin acasă.
- „Tu ai rămas cu România-n cap!“, te suspecta un prieten, iar un volum de-al tău se cheamă „Întoarcerea“. Ce ai de gând?
- Să mă întorc, desigur.
- Cum rămâne cu altă replică din ultima ta carte: „Vine o zi în care întoarcerea acasă ajunge să însemne o nouă emigrare. Şi câţi au chef să emigreze de două ori?“.
- Eu deja am emigrat de două ori, a doua oară din Canada în Statele Unite. Şi m-am şi întors o dată, în Canada. Aşa că sunt antrenat.
- Vlad Mixich mă întreba nu demult ce cred că i-ar determina pe românii din Canada să se întoarcă în România? Ce te-ar face pe tine să te întorci?
- Pe termen scurt, un venit, în România, care să îmi asigure o putere de cumpărare echivalentă celei pe care o am în America de Nord. Sau măcar pe sfert. Pe termen lung, vârsta pensionării. Dar mai am până atunci, pentru că abia am împlinit 48 de ani. Sunt conştient că un asemenea răspuns miroase a autoamăgire, ori a lipsă de sinceritate, dar eu, „la viaţa mea“, am luat câteva decizii importante fără prea multă judecată. Una dintre ele m-a adus în Canada. Următoarea m-ar putea trimite înapoi, în România.
- Într-o povestire din ultima ta carte demontai câteva mituri ale emigrării în Canada... Ai mai descoperit vreunul între timp?
- Le pot sintetiza în câteva cuvinte: „Nu are cum să-mi fie mai rău în Canada decât în România“ - „Ba da, uneori se-ntâmplă“; „În Canada voi avea şansa să-mi câştig viaţa făcând ce-mi place“ - „Mai degrabă nu“; „Voi vedea lumea“ - „Nu atât de mult pe cât crezi“; „Dacă nu-mi place, mă întorc, pentru că nu mă ţine nimeni cu forţa acolo“ - „Nu-i chiar aşa de simplu“.
În textul amintit, am atins plafonul de sus al capacităţii mele de a filozofa pe acest subiect. De atunci, n-am mai descoperit alt mit al emigrării la fel de pregnant.
„Scrisul vine cu starea de spirit, ingineria, cu banii“
- Ce înseamnă să fii scriitor şi inginer în Canada? Unde te găseşti în acest moment?
- Să le iau pe rând.
Scriitor în Canada? Eu sunt un scriitor de timp liber, domiciliat în Canada, care scrie în limba română şi publică în România şi la Montréal. Am mai spus-o, dar pot s-o repet: scriu pentru bani. Scrisul, cu tot ce-nseamnă el, lecturi, fumat pipă în faţa calculatorului, notaţii care se transformă în proze, prietenii literare, reacţii de la cititori, reacţii critice, îmi asigură o stare de spirit favorabilă celeilalte activităţi, cea aducătoare de venit. Altfel spus, dacă n-aş scrie, aş pierde o grămadă de bani.
Inginer în Canada? Deosebirea cea mai evidentă dintre mine şi un inginer format în Canada, ori în Statele Unite, este... accentul englezei mele, care - spune fiul meu - aduce cu al personajului Borat, din filmul omonim. Îmi fac meseria cu conştinciozitate, însă fără să fiu un obsedat al tehnicii. După cum spunea un prieten de la Braşov, profesor la Politehnica de acolo, deseori citat de nevastă-mea, eu sunt băiat bun, doar lecturile mă strică.
„În acest moment“ sunt un inginer care scrie în timpul liber. Cele două activităţi se stimulează reciproc. Scrisul vine cu starea de spirit, ingineria, cu banii. Faptul că scriu şi public în română şi că sunt inginer într-un mediu englezesc ori, la Montréal, franco-englezesc, îmi dă un profil mental lejer schizoid. În fiecare zi mă transform, pe rând, în inginerul Jekyll şi în scriitorul Hyde. Nu discut despre cărţi ori scriitori la serviciu, ceea ce nu-i greu, pentru că astfel de discuţii nu sunt la modă printre ingineri, nu pot decât să te compromită. Nu discut probleme tehnice cu amicii români, scriitori ori interesaţi de literatură, pentru că nu de asta vorbim.
- Ce te face să te simţi bine?
- Multe, dar în primul şi în primul rând, aprecierea în probleme literare. N-am întâlnit până acum omul care să-şi împartă timpul între două sau mai multe activităţi, una dintre ele fiind scrisul, şi care să nu fie în primul rând sensibil la reacţia provocată de cărţile lui.
- Ce te face să te simţi rău?
- Cu adevărat rău, sterilitatea la scris.
- Americanii spun despre Canada că este ţara în care socialismul a învins. Ai trăit în ambele sisteme: american şi canadian. Ce le deosebeşte? Pe care îl preferi?
- Avantajele Canadei, aşa cum le văd mulţi: asigurarea medicală gratuită pentru toţi, costul educaţiei mai scăzut, transportul public mai eficient, rata criminalităţii mai scăzută, bibliotecile publice mai bune, obţinerea ajutorului social, la nevoie, mai uşor.
Dezavantajele Canadei: taxele mai mari, sistemul medical mai ineficient, puterea de cumpărare mai mică, şomajul mai ridicat, tendinţa mai mare de a parazita statul prin solicitarea nejustificată a ajutorului social.
Provincia Québec este Canada împinsă la extrem, la ambele capitole, al avantajelor şi al dezavantajelor.
Pe ansamblu, prefer sistemul canadian. Dar asta numai după o matură chibzuinţă, pentru că altfel mă întorc cu bucurie la americani, de fiecare dată, cu ocazia unui nou contract de muncă, ori doar ca turist.
„Mă simt aici ca într-o Românie mai lipsită de probleme“
- Ce îţi place şi ce nu-ţi place în Canada?
- Pentru mine, Canada înseamnă partea ei francofonă, provincia Québec. Restul Canadei, cât îl cunosc, îmi pare o extensie mai ştearsă a Statelor Unite. Iar Québecul, tot pentru mine, înseamnă în primul rând Montréal.
La Montréal, îmi place bilingvismul franco-englez, cu tot ce implică el, îmi place şi numărul mare de români. Mă simt aici ca într-o Românie mai lipsită de probleme. Ce nu-mi place este iarna prea lungă şi depărtarea excesivă faţă de România.
- Te duci destul de des la New York. De ce?
- Eu sunt un tip citadin, nu
m-aş muta într-o casă de suburbie nici dacă aş primi-o pe gratis
(nu-i nici un risc aici). Iar printre oraşele în care aş vrea să trăiesc, New York ocupă locul doi, imediat după Bucureşti şi înaintea Montréalului. Numai lipsa unor companii de aviaţie în Manhattan mă împiedică să mă stabilesc acolo.
Ajungem în New York cel puţin o dată pe an. Şase ore de condus, pe autostradă. Şapte, cu opriri. Când se anunţă un weekend lung, prima noastră idee este să ne aranjăm un drum la New York. Noroc că nu găsim întotdeauna cameră de hotel la un preţ rezonabil, altfel n-am mai cunoaşte nimic din Québec. Din acest motiv, la Toronto n-am ajuns decât de două ori în 13 ani. Distanţa e comparabilă, nu însă şi recompensa efortului.
Am cunoscut New York-ul metodic. Am început cu excursia cu vaporaşul, la Statuia Libertăţii, cu oprire pe Elis Island. Am continuat cu treceri prin muzeele majore, cu urcări în Empire State Building şi acum dispărutele Twin Towers. Am stat la cozile de după- amiază la bilete cu preţ redus la music-hall-uri pe Broadway. Am fost la concerte şi spectacole de balet la Lincoln Center, la spectacole de Crăciun la Radio City Hall. Am traversat Central Park-ul în toate direcţiile. Ne-am odihnit pe bănci din Madison Square, Union Square, Washington Square. Am pierdut ore întregi în librăria Strand, despre care ghidurile spun că ar fi cea mai mare din lume, pentru carte la preţ redus. Avem restaurantele noastre preferate, japonez, spaniol, turcesc, brazilian... Ajungem cu regularitate la Coney Island, un fel de plajă orăşenească, invadată de ruşi şi de evrei ortodocşi... N-ar fi bine să mă opresc?
Nota curentă: 4.2 din 32 voturi
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Dan D-orulet R-otariu:
CMU e prima data cand a iesit ceva care m-a uns pe suflet. - de Naica:Un interviu sincer si de buna calitate. Felicitari.
- de Borat:Hai mai neim is Borat and ai em from romanistan and za gavrment sent me in america … aaaa… … aaa … tu tici americanz rromanes languigi and hau to bild eropleinz and it heaz tu bi a sacsez azaruaiz ail bi iexechiut. Ai rait bukz in rromanes and american pipl uantz zam and zei pei big bacs. Aaaa….io….adica ….ai em za best enginiar av romanistan and nau ai em za best enginiar in america and zei iuz mi from zarzdei to ister and from ister to zardzei ai rait bukz aghein in rromanes. Ai do not nou uai zei col mi in zis american plants bat ai nou ai em za best. Ai laik in chebec coz iz like romanistan bat cuaiet and deerar a latz av romanistanez pipl ovarzeer. Olzou ol av az pul za cheat from za teil from za morning tu za nait and za stupid pipl from za inglish canada uici is laik a secand clas iuesei pei teax for az. Za chebec iz gud and zei giv mi mani to gou to scul to bi a mastar and ai sink ai du doctorat za seim taim in romanistan bat ai du not nou uen ai startit it and uen ai’l finish it but ai nou ai em za best. Ai laik craiova za capital av romanistan hu iz za naisist sity in za oold and za best avcorz. Ai do not nou ieczactli uat iz in mai maind and uat ai uant to do but ai nou ai em za best and ai heav big sacsez. Ai du ievrising uizaout iuzing mai maind. Aaaa … ai iemigreited meni times iven in iuesei bat ai do not rimembar hau and ai em confiuzd az sambadi told mi ai shud bi permanentli imploied bat meibi ai on za viza loteri bat ai do not rimembar uen coz ai em tuu heapi nau coz mai mazar in lou … bat betar no tu sai coz mai uaif mei kic mai ass. Aaa … ai’l tel iu a sicrit … aaaa … ai sheivd mai mustach so za romanistan gavnment ont recognaiz mi and ont ieczechiut mi if zei nou ai cheim hiar to pul za cheats from za tailz and ievrising iz jast a maid stori for za stupid pipl from romanistan. Bai, bai … ai heav to ran … ai sii a cheat and ai uant to cheaci it and streci itz teil … sii iu leitar.
- de Borat 2nd:Imi permit sa-ti dau un sfat: viziteaza Vancouver-ul in British Columbia - "the best place on earth". Am vizitat multe orase in State si Canada, dar nu am vazut nimic mai frumos decat Vancouver-ul in BC. MERITA sa-l vizitezi/traiesti acolo.
- de ???:Dupa ce am citit titlul am ramas masca :iata o meserie de care nu auzisem--CONTRACTOR . Contactor ,dupa o expresie consacrata suna ca draku.De fapt termenul consacrat in toata lumea este FREELANCER (Freiberufler in Germania) si poate fi tradus in romaneste cel mult EXTERN sau INDEPENDENT
- de rapha:Un interviu reusit, întrebãri interesante si rãspunsuri si mai interesante. Am citit articolul cu mare plãcere.
- de trotineta Fraud:Liber profesionist -daca imi permiti sa te ajut! Sau "capsunar"!
- de visit _craiova:visit : craiova 4all.ro
- de Borat:helo mai neim iz borat from the greit cantri ov romanistan and ai uant to tel iu samsing zeat mai uaife iz a leidi har neim iz tzatza Leana an shi heas a veri veri smol brein , smolar zan a flai hed bat shi heas BIG BIG buubs bat shi is veri creizi ... uau ...ai heav tu ran coz shi uantz to cheaci mi ....ran legs ran ....uau... mai legs chenot ran faster ... uau... shi got a shatgun and ai fiil za bulet caming ....uau ....ai heav to jamp in zeat garbigi conteniner ...ha ha ha ...ai em seif hiara ...uau ... lotz of cheatz in zis conteineir ... ai'l bi bizi for a uail. ...uau ...tzatza Leana cot mai prodiuser mr. aiurel cerneatov ho iz a big prodiuser hi heas 400 kilos ...uau ... ai heav to seiv him coz shi iz going to reip him bat meibi si chenot du it aez hi iz to feat and ui'l bi imposbl to faind his litte dick. uau ...greit sackses.
- de Sorin:Citeva precizari: contract or: termen folosit persoanele care lucreaza in regim de PFA. NY: e doar o chestiune de gust, nu as alege sa stau acolo, foarte aglomerat si arhitectura zero, adica doar blocuri inalte(90%). Daca ar fi sa aleg un oras din US cu viata activa ar fi Miami sau orice alta metropola din Florida. QC: o provincie foarte frumoasa, pacat ca au un sistem social care te incurajeaza sa stai acasa si treaba se vede dupa cum merg lucrurile in economie acolo. Estimarea personala e ca in 10 ani o sa aiba mari probleme financiare daca continua in ritmul asta. Toronto: viata e mult mai activa si placuta in TO decit in Montreal....Montreal ul a fost mare si tare in 70-80. Dupa ce au inceput cu separarea s-a dus in jos rau de tot si nu cred sa isi revina prea curind. Din anii 80-90 Toronto a beneficiat de tot ce a pierdut Montrealul si a stiut cum sa foloseasca tot capitalul investit.
- de nitu:eu locuiesc in USA am citit articolul aparut care e cu totul diferitde activitatile ce leau profesat. eu am ajuns in 91 in USA legal din ROMANIA, si ajuns aici ajutat de guvern mau pus la lucru dupa 16 ani de lucru si cam 43000 anual la care am esit la pensie si mi sa acordat o pensie de 1093 pa luna o pensie considerata buna, si vreau sa spun ca nu aj lucrat ca ing or scriitor, am lucrat ca teh auto. am si eu prieteni aici ca ing. si au esit si ei la pensie de 460 pe luna. Domnilor america este tara acelor care lucreaza, e tara ruperilor de oase, si corectitudinei. articolui sus mentionat este adevarat, dar dumnealui nu ii place sa lucreze unde are benefici, ii place lucrui temporale si acelea neplatite. eu in cei 16 ani de lucru am cumparat o casa cu trei apartamente platita intrgime, plus doi copii la facultate care ma costat enorm, dar acum sint linistit totul este incheiat bafta tutulor.
- de Mine:Bravo Nitu - "e tara ruperii de oase"! Cea mai adevarata si de bun simt caracterizare a Nord Americii! Quebec-ul traieste din tot felul de subventii si ajutoare acordate de Guvernul Federal. Dar cand o sa vina greul si peste restul Canadei (care de altfel duce in spate Quebec-ul) sa vezi atunci ....!
- de anglofonul:Cred ca domnul Florin din poza, baiat simpatic de altfel, este cel care cateodata schimba bezele cu CMU pe forum si este posibil ca el sa-i fi facut chemarea in Canada. Acum domnul CMU ii intoarce serviciul scriind acest articol de senzatie, in tonul presei mioritice cum ca romanii sunt cei mai destepti si cei mai scoliti (cei mai doctoranzi). Stiu foarte bine ce este un contractor ca lucrez cu ei; de asemenea cunosc persoane care au lucrat contractor la Boeing. In general lucreaza pe post de contractor persoane care in general nu pot sa-si gaseasca un job permanent. Daca o fabrica are mult de lucru intr-o perioada scurta atunci angajeaza indirect personal prin intermediul unei companii de plasare sau direct persoana respectiva. De regula prima varianta este preferata pentru ca este mai comoda si mai credibila. Contractorii primesc cecul de la compania de plasament pe baza prezentei furnizata de compania angajatoare. Intr-adevar uneori contractorii sunt platiti mai bine dar nu este regula generala mai ales in perioade de recesiune ca acum. Acum sa nu va ganditi la cine stie ce contracte dure incheiate intre compania de plasament si cea angajatoare. Ultima poate oricind sa-i trimita pe contractori acasa cand pofteste. In fond acelasi lucru poate sa faca si cu unul angajat permanent. Personalul contractat poate cuprinde orice profesie de la gunoieri, muncitori la ingineri. Referitor la ultimii in general nici o companie serioasa nu le da proiecte pe mana ci eventual ajuta inginerii lideri de proiect. De regula contractorii sunt priviti cu suspiciune si monitorizati atent pentru ca in general cam toate greselile dintr-un proiect se datoresc lor. Sunt si exceptii rare, adica unii sunt chiar foarte buni si mai devreme sau mai tarziu sunt angajati permanent. In ceea ce il priveste pe domnul Florin din poza ce credeti ca ar fi putut face pentru Boeing? Persoanele care le stiu eu si care tot asa sunt masterizate si doftorizate au lucrat periodic pentru Boeing ca operatori CATIA, adica mai pe romaneste un fel de desenatori tehnici avansati. Se plateste destul de bine pentru ca efortul este destul de mare. Nu este vorba in nici un caz de munca de conceptie pentru ca mai ales in aeronautica cerintele sunt foarte dure si in nici un caz nu se folosesc contractori pentru asa ceva. Dar totusi daca un contractor exceleaza, are initiativa si idei atunci sigur va fi angajat permanent chiar si de Boeing. Cand economia merge brici este bine sa fii contractor dar cand merge prost stai pe tusa. In plus industria aeronautica este un domeniu destul de ingust si contractorii au sanse sa lucreze numai cand vine cate-o comanda grasa de avioane, lucru care nu se intampla chiar asa de des. Am retinut ironia domnului Florin la adresa partii engleze a Canadei care este un fel de America stearsa. Provinciile Ontario, B.C. si Alberta bat multe state din USA. In Quebec in schimb este trai pe vatrai pentru mediocri; cei mai buni profita de sistem si isi trag masterate (eu unul nu inteleg de ce ca doar l-au facut in Ro odata) si doctorate si apoi o taie in state desi pana la urma tot experienta si imaginatia creativa conteaza. In 95 eu am votat pentru separarea francezilor de Canada. Dar n-a fost sa fie si eu unul nu pricep de ce nu ii lasa sa plece. Pana la urma m-am separat eu de Canada si m-am mutat inapoi in state. Oricum Quebec-ul se scufunda usor si are dreptate cand spune ca seamana cu Ro. Mai toate companiile s-au mutat in statul N.Y. sau in Ontario. Toronto a lasat Montrealul cu mult in urma. Francezii ca si romanii sunt departe de tenacitatea , harnicia si seriozitatea anglo-saxonilor. Do mnul CMU a vrut in acest articol sa-si umfle prietenul mai mult decat trebuie. Oricum domnul Florin este un tip simpatic si cred ca daca ar fi pus Ro pe planul doi ar fi reusit aici sa profeseze in munca de conceptie chiar la Boeing. E cam greu sa faci multe lucruri in acelasi timp ca nici unul nu iese cum trebuie. O zicala americana zice “ cate unul odata”.
- de ruxanda:Nu este singurul care spune ca-si profeseaza meseria in strainatate.Si eu sunt stabilita in Austria si nu profesez ceea ce am facut in tara.Am inteles ce a vrut sa spuna acest ingineras-scriitoras .Sa aiba bafta.
- de cmu:domnule anglofon, am citit cu mult interes analiza dumneavoastra, imi e greu sa spun ca e in intregime corecta, caci la unele detalii nu se dovedeste asa. pe fond, spuneti lucruri care suna a adevar, dar nu sunt destul de priceput in aceasta parte, ca sa va aprob sau ca sa va combat. in privinta lui Florin Oncescu, nu il pot evalua ca inginer, si nu am de gand sa ii fiu avocat. imi plac insa cartile lui de proza. nu am avut intentia sa il 'umflu', am pus niste intrebari, am primit raspunsuri. nu, nu el imi face bezele pe forum, este un alt Florin, cel putin asa semneaza, pe care nu il cunosc. nu, nu mi-a facut nici o chemare si nu i-am intors nici un serviciu, dar ma bucur sa il intalnesc. dupa cum spunea, la aceste intalniri nu vorbim despre probleme ingineresti, o tinem mai catre literatura. care e greu de facut numai ea... presiunea mediului e apreciabila si descurajanta. ganduri de bine!
- de Al:Amigos, ti-am citit cu mare atentie interviul, am fost de acord cu tine pina la faza cu New York. Tataie, numai negrii si emigrantii stau in buricul tirgului printre zgirie nori. Viata oamenilor cu cap si al albilor e la "periferie"...adic a la citeva sute de km de centru. Acolo e VIATA. Casa ,gradina, liniste, dar si cluburi si ce vrei daca esti un tip mai petrecaret. Viata in metropole e un rahat. Nu e acelasi lucru cu ce se intimpla in Romania unde "provincia" e un cimitir. Intreaba de curiozitate unde sta seful tau? Intr-un zgirie nor sau intr-o casa cu piscina si backyard? Mare atentie sa nu iei teapa, in rest bafta. Din Toronto un fost montrealez.
- de Full-time vs contract:Full-time vs contract este o optiune. Citeodata nu poti sa angajezi pe cineva permanent doar pentru un proiect pe care-l ai de facut. Contractorii sint mai bine platatiti si nu doar pentru ca nu li se platesc taxele si beneficiile. Un contractor ,de exemplu in Quebec, cistiga 120-150 de dolari pe ora.Unul cu full time se zbate pe la 15-20 de dolari pe ora...mediu vorbind. Nu faceti paralele cu Romania ca nu ajungeti nicaieri. Acolo nu e jobul pe viata si alte aberatii. Piata muncii este extrem de flexibila si companiile de unde poti sa iesi la pensie le numeri pe degete.Sint ori la guvern ori la Coca-cola,posta ...oricum NU intri acolo ca emigrant,nici bastinasii nu intra usor. Depinde EXCLUSIV de bafta fiecaruia si de cum vrea Dumnezeu.
- de daniel:Interesant subiectul,indiferent de nivelul la care lucreaza domnul Florin ,mie mi se pare ca razbate mai ales imaginea unui spirit ,as spune oltenesc,indirjirea de a nu te lasa doborit si a cauta sa-ti cladesti viitorul .Legat de activitatea literara as spune felicitari dar sint surprins ca domnul scrie pentru bani(daca am inteles bine,strict pentru bani),as fi vazut banii venind firesc dupa un lucru care il faci cu placere . M-au surprins reactiile la contractori. La #7 se asimileaza cu capsunarii.probabil la zilieri se facea referire.Contractor este in primul rind un profesionist in domeniul respectiv,atestat de certificari,licente ,experiente or lucrari anterioare .Contractor poate fi si cel ce intretine gazonul si meseriasul (timplar,instalator ,...) dar si cel ce executa lucrari high tech.Poti sa ai de executat motamo o lucrare dar nu de putine ori contractorul ,dupa ce asculta ce vrea clientul,vine cu sfaturi si chiar rezolvari mai bune datorita experientei in domeniu.Intre a sta la birou pe un post pompos si comod de ingineras or altceva dar platit slabut(portile inginerasilor romani sint doar un pic intredeschise)eu unul prefer contractor ,mai bine platit,in special daca esti in foame de bani,cu unele neajunsuri si cu nesiguranta contractului urmator.Nu cred ca as putea lucra la banda intr-o fabrica (in special nemteasca).Cu toate greutatile intimpinate ,plecat citeodata 3-4 zile de acasa,fiind nevoit sa umblu in multe locuri,parca viata este mai complecta.In Romania am lucrat in intretinere si chiar daca am urcat ,la un moment aparuse o monotonie si o nemultumire care parca ma molesea.Cred ca contractor vine mai degraba cu un spirit mai liber.Nu stiu cum este in alta parte ,dar in state ,un contractor care isi face bine jobul este respectat.Mai degraba in Romania cei ce vin sa presteze o lucrare in fabricuta,biroul,in fine locul tau de munca,sint priviti cu un usor dispret(ia uite si la nomazi astia,ce bine o ducem noi la caldurica,avem si servitori).Oricum ,sint contractori si contractori ,asa ca fiecare cu norocul si experientle personale.
- de Passagero:Un om spune sincer ce face,ce ii place si cum vede el Canada, America si Craiova. Discursul este nostim si necatranit,omul nu vulgarizeaza si nu jigneste pe nimeni. Imediat apar insa "cunoscatorii" si stahanovistii cei harnici care ba fac o descriere PERSONALIZATA a job-ului pe contract , ba vad legatura intre interviu si vizita lui Cornel in Canada,ba elogiaza rezultatele muncii lor pe santierele americane.Altcineva il numeste cu malitiozitate "ingineras-scriitor as",sintagme foarte uzitate in societatea multilateral dezvoltata. Vreau sa spun ca inainte de 90 nu era la indemana oricui sa intre la Aeronave. De fapt Aeronave,Automatica si Electronica din Bucuresti au fost si inca mai sunt cele trei facultati tehnice de varf in Romania,iar cei care le absolvesc sunt INGINERI,nu "inginerasi". Pro babil ca celelalte scot "inginerasi". Ce zice Florin legat de meseria de contractor este foarte corect.Unul care este angajat cu contract trebuie sa stapaneasca perfect domeniul si sa intre in priza imediat. Nu are voie sa faca greseli,de fapt se prind in cateva zile daca stii.Daca nu stii,chiar daca initial i-ai fentat,dupa max doua saptamani iti zic sa stergi biroul si te conduc galant pana la iesire. In ce-l priveste pe muziu Borat trebuie sa-i spun: Amice esti i...mposibil si n-ai nici un haz ! S-auzim doar de bine !
- de visit _craiova:visit : craiova 4all.ro
- de Craiovean get-buget:mai omule,esti exasperant!am tastat craiova 4all.ro si dau de diferite editii ale gazetei de sud!care-i spilul???
- de daniel:Pentru 19.Am toata admiratia pentru domnul Florin(dupa ceea ce am citit)..Am folosit inginerasi pentru ca nu fac caz de diplome,gindindu-ma la ifosele ingineresti ale unora dar rupti de realitate.Joburile de inginer difera ca importanta,inginerii din state (fata de cei de acasa)de exemplu sint mai specializati pe un domeniu specific iar titulatura de inginer se foloseste si pentru alte pozitii ,nu neaparat pentru unul ce are o pregatire provenita dintr-o facultate.Daca am absolvit ,sa zicem ,Electrotehnica la Craiova ,nu sint mai prost inginer decit cei din Bucuresti.Aici depinde de la individ la individ . M-am simtit dator sa complectez doar pentru ca s-a asimilat contractorul cu zilierul si am simtit si o oarecare ironie la adresa contractorului.Am spus despre experienta personala doar pentru a vedea contractorii intr-o alta lumina.Am venit in sprijinul domnului Florin,pentru ca cel putin in state ,nu prea poti fi contractor fara o licenta,obtinuta prin examinare si avind in spate scola si ani de experienta .In alta ordine de idei ,contractorul nu se asimileaza neaparat cu santierul.Telefonia mobila sau televiziunea prin cablu ,de exemplu,se dezvolta non stop,contractori sint si cei ce implementeaza noile dispozitive in reteaua respectiva,si nu cred ca este la indemina oricarui zilier s-o faca .In rest agreez cu afirmatiile dumneavoastra..Nu am inteles cu ce am suparat,mai ales ca sint unul ce respect orice munca,chiar si a capsunarilor pomeniti mai sus..Complectari cu experiente personale,nu vad de ce ar deranja pe cineva mai ales cind nu sint laude ci doar puncte de vedere.Ca o gluma, unii fac campanie electorala pe aici ,altii incearca sa-si raspunda la unele intrebari,eu intru pe forum ca la psihiatru.
- de anglofonul:ok, domnul CMU, a fost doar o supozitie. si daca domnul inginer este tare in literatura atunci titlul articolului trebuia sa reflecte asta si nu altceva. in fine, revenind din nou la notiunea de contractor, cei catva care ma combat fie se refera la exceptiile pe care si eu le-am specificat fie dumnealor vad notiunea de contract din alta perspectiva. ii intreb eu pe dumnealor: Boeing, Ford, Toyota , GM sau orice alta companie serioasa credeti ca folosesc contractori sa isi proiecteze produsele? in nici un caz! este vorba de experienta in domeniu si de confidentialitate. in niciuna dintre aceste fabrici nu voie nici macar sa faci poze iar prototipurile le tin imbracate in piele pana la ziua lansarii. daca este vorba de proiecte adiacente ca de exemplu o lucrare de culegere de date care se face odata si eventual se imbunatateste in timp atunci se angajeaza contractori; daca doar la unele proiecte folosesti niste componente pentru care nu ai oameni pregatiti atunci folosesti contractori; daca sunt multe desene de executat atunci folosesti contractori care stiu autocad sau CATIA si exemplele ar putea continua. sunt destui ingineri proiectanti full time de care companiile tin cu dintii care fac la 200 000 pe ani si contractori care fac 50 000; este valabila si inversa dar la o scara mai redusa. mie titlul articolului mi s-a parut pompos; Boeing-ul isi tine inginerii buni in ograda si ii plateste cu salarii mentionate mai sus si in nici un caz nu angajeaza contractori pentru munca de conceptie ca despre asta era vorba si nu despre desfundat W.C.-uri sau altceva. domnul de la 19, care se exprima pe un ton scortzos si fara sa fie complet in cunostiinta de cauza, ii tot da cu facultatile selecte din Ro unde unora li se pompa note mari pe nemerit ca sa fie saltati in pozitii bune. aici nu conteaza decat ceea ce stii sa faci. ceea ce este suspect este faptul ca domnul inginer din poza se lauda la modul general dar nu ne spune concret si ceea ce face pentru ca suntem unii care am putea intelege. poate citind comentariile o va face pe forum. as fi curios sa stiu ce a facut concret la Boeing iar daca eu bat campii atunci imi voi cere scuze.
- de olteanu:nici eu nu fac ce faceam in romania.aici sincer imi rup oasele.in romania stateam si aceeasi viata o aveam.vreau acasaaa.sincer.nu rideti.
- de Craiovean get-buget:eu nu rid,my friend,dar sa vezi vrajeala:am un prieten ce a stat 4 ani in spania,rezidentza,ch estii,s-a intors in august,cu gind sa ramina,si acum nu stie cum sa se intoarca inapoi!eu,unul,daca as fi plecat,as ramine,revenirea la mai rau ar fi nasoala....
- de olteanu:multumesc pt ca nu ai ris.fiecare cind emigreaza o face pe spatele lui.poti sa te acomodezi in noua tara,sau nu.depinde de fiecare.ce sa fac daca nu ma acomodez?asta sint eu.nici aici nu-mi lipseste partea materiala.dar ce facem cu spiritul?sincer nu am incercat sa revin in romania decit in vizita.poate mi se intimpla si mie ca prietenului tau.cine stie?eu am 15 ani aici in canada.mult putin?nu stiu.dar nu ma simt ca acasa.sint putin dezamagit de modul de viata de aici.repet:nu am probleme materiale.nu ma pot acomoda.si inca ceva.cei care au comentat articolul sint toti fara exceptie oameni cu bun simt.bravo se poate si asa.
- de Craiovean get-buget:nu-ti mai zic-sora-mea e in belgia;acum vreo 6 ani avea un magazin Louis Delhaize,era ca si patroana;m-am dus pe la ea,ea-nimic,sa ramin acolo,ca spargem avioane....m-a facut albie de porci ca nu am ramas;azi,eu am aceeasi situatie ca acum 6 ani,casa,masina,neva sta,serviciu,ea-chix magazin(faliment),st a in gazda,i se termina contractul,tre-sa-si caute alt loc de munca,etc....daca ma luam dupa ea??
- de eu2:"in fiecare om Dumnezeu a pus o minune"..
- de Florin Oncescu:Pentru 23 (anglofonul). N-a fost intentia mea sa apar in postura de tatal tuturor contractorilor romani (ori craioveni) din America. Am spus in interviu, cand cu plecarea la Boeing, cu ce ma ocup. Calcul de rezistenta (stress analysis). In departamentul de stress in care am fost la Boeing, jumatate eram contractori. In industria de aviatie, disciplinele ingineresti comune sunt liaison (inginer de productie), designer (mechanical / electrical), weights, stress. Pe unde am lucrat, cei angajati pe contract preferau sa ramana asa. Anumite companii limiteaza numarul de ani pe un contract. Patru ani este o limita curenta. La terminarea lor, contractorul trebuie sa plece sau, daca i se propune, sa accepte sa devina angajat permanent. Unii accepta, pentru incadrari avantajoase, dar cei mai multi, nu. La Boeing, am avut sef (group lead) un tip care-si facea un titlul de glorie din faptul ca reusise sa fie contractor timp de 18 ani. Acceptase sa devina permanent pentru ca trecuse de 55 de ani (cand asigurarea medicala colectiva devine cu adevarat atractiva) si pentru ca nu mai voia sa plece din Seattle, in eventualitatea unei terminari de contract. Pentru oricine e interesat. Informatii despre munca pe contract in SUA: http://www.ceweekly. com/ Alege varianta Guest member. Pentru oferte de slujba si, implicit, rate orare, mergi la Advanced JobSearch si incearca, la keywords, una din disciplinele ingineresti mentionate. Exemplu: stress AND aviation. Pentru Europa (si nu numai), un site echivalent este: http://www.flightglo bal.com/
- de Deogol:Vive le Quebec Libre! Florin, Cornel, voi chiar raspundeti oricui. Come on, domnilor. Cornel, t'en fait pas, demersul tau este absolut remarcabil. Flori n, ai aici un nou subiect... Profitez'en! Deo gol
- de Pt. Borat:Stii sa vorebesti bine engleza. dar cu descrierea tzatzei Leana, ai dat-o al dracului in bara! Si, desi ai postat sub nick-name diverse si cu IP-uri diferite, ai reusit sa ne convingi ca ai o fixatie impotriva persoanei care posteaza sub acest pseudonim.. Si ne-ai mai convins de ceva: ca esti duuuuuus! Daaaa' ia spune, in Nemtzia aia a ta, se vorbeste inglezesta asa? As vrea sa cred ca ai scris intentionat asa, insa, ceva ma face sa cred ca in realitate esti doar un prost care a invatat engleza dupa ureche.
