Ovidiu Dovlete si-a petrecut toata copilaria imobilizat la pat. In urma unui accident stupid, impins in joaca de catre un coleg in fata unei masini, baiatul a fost supus de-a lungul timpului la sapte operatii care nu au dat insa rezultate prea mari. Piciorul sting ii este in continuare nefolositor, iar cirjele si sprijinul mamei au ramas o necesitate pentru deplasarile chinuitoare la scoala, din fiecare dimineata. Cind s-a intimplat nenorocirea, Ovidiu avea numai sapte ani si de-abia incepuse primul an de scoala. Acum are 14 ani, se pregateste pentru examenul de capacitate si incearca sa fie ca toti ceilalti copii, sa isi faca planuri pentru viitor. Numai ca, privit de la nivelul cirjelor si din patul de suferinta, viitorul nu se arata deloc imbucurator pentru Ovidiu. Doctorii i-au spus ca alte doua operatii in urma carora sa i se fixeze un aparat de lungire a piciorului si o proteza la bazin
l-ar putea ajuta sa mearga din nou. Desi stie ca parintii lui nu isi pot permite un astfel de efort financiar, din singurul salariu de 300.000 de lei pe care il au, Ovidiu viseaza totusi ca intr-o zi va putea, daca nu sa joace fotbal cu copiii din fata blocului, macar sa ii poata urmari de pe banca, fara cirje, si nu de la fereastra, cum face acum.
Ovidiu avea in decembrie 1994, numai sapte ani si de-abia incepuse scoala. O cearta de copii cu unul dintre colegi, care l-a „pedepsit“ impingindu-l in fata unei masini, avea sa ii preschimbe copilaria intr-un cosmar. Cele trei operatii la spitalul din Craiova si alte patru la o clinica bucuresteana nu l-au ajutat cu mare lucru pe baiat, diagnosticat in final cu „necroza aseptica cap femural sting“ astfel incit, dupa sapte ani isi petrece cea mai mare parte a timpului imobilizat la pat.
Trei ani dupa accident, Ovidiu nu s-a putut deplasa deloc, iar faptul ca a putut continua scoala s-a datorat sufletului mare al invatatoarei Camelia Saramet, care a venit in tot acest timp acasa la baiat si l-a pregatit in particular, fara nici o pretentie.
„Fara domna invatatoare si fara profesoara de franceza, Ovidiu al meu nu ar fi terminat nici patru clase“, a spus recunoscatoare mama baiatului.
Ovidiu vrea sa se faca informatician, chiar daca stie ca nu poate avea
un calculator al sau
Acum Ovidiu are 14 ani si se pregateste pentru examenul de capacitate. Cu toata suferinta fizica si psihica la care a fost supus in ultimii sapte ani, baiatul mai are inca puterea sa zimbeasca si curajul sa priveasca spre viitor.
„Acum invat pentru capacitate. Vreau sa dau si la liceu, la <<Odobleja>>, pentru ca imi place foarte mult informatica“, a spus Ovidiu. In coltul camerei, prezenta cirjelor sprijinite de perete contrazice insa tonul optimist al baiatului, iar Gheorghita, mama lui Ovidiu, isi sterge lacrimile: „Mai am doi baieti, unul operat de glanda si bolnav de inima, celalalt cu probleme la coloana. Taica-sau este diabetic si este singurul salariat. Cu 300.000 de lei trebuie sa traim cinci persoane“, mai are puterea sa spuna femeia.
Soferul care l-a accidentat pe Ovidiu nu a trecut niciodata sa il vada si nu a contribuit cu nimic la diminuarea chinului prin care a trecut si trece familia Dovlete.
Ovidiu este inca un copil si nu a alungat inca din sufletul lui increderea in destin, in oameni, in existenta unui viitor. Parintii au deschis un cont la Banca Comerciala, unde pot face depuneri toti cei care doresc sa il ajute pe Ovidiu. Contul este: 459.004.652.101.
