Sâmbătă, la Cimitirul Sineasca din Craiova, a fost comemorat marele fotbalist Costică Ştefănescu, la 40 de zile de la trecerea acestuia în nefiinţă (a decedat pe 20 august – n.r.). În prezenţa soţiei şi a unor mari fotbalişti ai Craiovei Maxima, colegi de echipă cu cel dispărut, părintele Viorel Dică, paroh al Bisericii „Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana“ – Harşu din Craiova, a oficiat o slujbă la mormântul celui care a fost căpitanul echipei de fotbal Universitatea – supranumită Craiova Maxima. Printre cei din „Maxima“ care au fost la acest moment comemorativ, amintim pe: Silviu Lung, Nicolae Negrilă, Victor Niculescu (campion al Universităţii în 1974), Nae Tilihoi, Grigore Ciupitu, Nae Ungureanu, Aurel Beldeanu, Aurel Ţicleanu, Costică Donose, Sorin Cîrţu şi „nemuritorul“ Johnny Împuşcătoiu, fostul magaziner al clubului. Mery Ştefănescu, soţia lui Costică Ştefănescu, a declarat pentru GdS: „Cuvintele mele sunt de prisos în aceste momente triste… Nu am apucat să le mulţumesc celor din Craiova, care au fost alături de familie la înmormântare: marilor suporteri alb-albaştri, marilor fotbalişti ai Universităţii din toate timpurile, oficialităţilor locale şi mass-media. Şi să anunţ că voi finaliza în lunile următoare ceea ce am început cu Costică în timpul vieţii lui, la ideea lui: o cameră-muzeu «Costică Ştefănescu». Pentru început, acest minimuzeu va fi în casa noastră din Bucureşti (aşa l-a gândit Costică), apoi voi vedea…“.
Ţicleanu: Avem două echipe de fotbal
şi practic nici una!
Colegul şi prietenul lui Ştefănescu, Aurel Ţicleanu, venit de la Braşov pentru comemorarea de sâmbătă, a spus pentru GdS: „Am fost foarte afectat de decesul colegului şi prietenului Costică Ştefănescu, încât, imediat după ce s-a întâmplat nenorocirea, am căutat să evit orice fel de discuţii cu privire la acest subiect, am refuzat. N-am vrut să vorbesc şi, de fapt, nici nu puteam deoarece dacă începeam să vorbesc, începeam să plâng…
Trecând ceva timp – iată, astăzi (sâmbătă, 28 septembrie – n.r.) a fost comemorat, incredibil!, de 40 de zile – şi văzând lucrurile dintr-o altă perspectivă, am înţeles că sunt unul dintre cei care ar trebui să vorbească foarte mult, deoarece l-am cunoscut foarte bine şi am fost aproape de el şi în ultimele luni de viaţă.
Costică Ştefănescu a fost, în primul rând, un mare OM, cu caracter deosebit, o personalitate în fotbalul românesc, european. Numele lui nu trebuie să treacă în uitare, să se «îngroape» într-un con al uitării. Am greşi încă o dată faţă de Ştefănescu!
Trebuie să vorbim despre el, Costică fiind un exemplu pentru tinerele generaţii, mai ales în aceste momente în care sportul, România, trec printr-o criză profundă nu numai financiară, ci şi morală. Şi cred că soluţia ieşirii din criză este aceea de a întreba şi consulta oamenii de specialitate, de a-i asculta. România a avut tot timpul personalitatăţi, dar care, din păcate, nu au fost scoase în faţă, aşa cum s-a întâmplat şi cu marele Costică Ştefănescu. Nu a fost întrebat suficient şi nici nu a fost ascultat mai mult… România nu ştie să-şi preţuiască valorile în timpul vieţii acestora! Un om de calibrul lui Costică Ştefănescu – căpitan al echipei naţionale, căpitan al Craiovei Maxima, cel mai bun fotbalist român la EURO 84’ (Franţa) – ne-ar fi ajutat să nu facem atâtea greşeli şi să nu fim în criza în care suntem. Vorbesc (şi) numai din punctul nostru de vedere, al craiovenilor, al oltenilor pentru că, iată, avem două echipe de fotbal şi practic nici una!“.
