Dan Nistor: Nu am făcut junioratul, dar nu cred că se vede

S-a născut pe 6 mai 1988, la Rucăr, modelul lui ca fotbalist este Xavi, crede că M. M. Stoica este cel mai bun conducător din România, iar echipa lui preferată este Pandurii pentru că la ea joacă. S-a apucat de fotbal la 15 ani şi din primul salariu şi-a luat adidaşi. Îşi întreţine familia din banii săi, iar visul lui este o casă la Rucăr. Aceasta este, pe scurt, biografia lui Dan Nistor, mijlocaşul care a impresionat la debutul său în Liga I, în prima etapă, în faţa vicecampioanei Unirea Urziceni.
– Cum ai început fotbalul şi cum ai ajuns atât de repede în Liga I?
– M-am apucat de fotbal pe la 15 ani, era cam târziu, însă asta din lipsa posibilităţilor financiare. Nu am putut merge la o şcoală de fotbal, aşa că am sărit peste cea mai importantă etapă din viaţa unui jucător de fotbal. Nu cred că se vede sau că mă afectează acest lucru, antrenorii spun că sunt talentat şi de aceea cred că suplinesc lipsa junioratului. Dar a contat oarecum că mi-a lipsit junioratul, nu îmi e mai greu, dar toată lumea întreabă. Însă nu aveam probleme deloc cu pregătirea, eram de la ţară şi acolo alergam mult, nu aveam treabă eu cu cantonamentele. La început m-am adaptat mai greu, nefiind obişnuit cu antrenamente în fiecare zi şi cu programul de pregătire, plus că aveam şi şcoala de făcut.
– Cine te-a remarcat pentru a face pasul către profesionism?
– Jucam la o echipă din campionatul judeţean, la Rucăr, la 15-16 ani, iar la finala Cupei României pe judeţ, la un meci între Rucăr şi FC Argeş II, am fost remarcat de Benone Lazăr, care m-a convins să vin la echipa dânsului. Am jucat bine atunci şi oamenii de acolo au fost încântaţi, iar după acel meci câştigat de Rucăr am adus patru echipe de Liga a III-a la noi. Aveam o echipă bună acolo, cu mulţi tineri. La Rucăr jucasem doar un an şi în acel sezon am plecat la Internaţional, care au promovat în Liga a III-a. După un an la Internaţional am evoluat la Câmpulung, unde am fost împrumutat de cei de la Piteşti, şi apoi am venit la Dacia Mioveni, unde am jucat şi anul acesta. Mioveniul era în Liga I când am venit eu, dar nu am evoluat atunci. La Internaţional m-au rechemat când erau în divizia B şi era antrenor Fane Stoica, dar dânsul nu m-a vrut şi m-am dus din nou la Câmpulung.
– Nu ai făcut o şcoală de fotbal, dar ai debutat titular în Liga I. Care-i explicaţia?
– Mi-a plăcut foarte mult fotbalul, mai puţin cartea, dar am făcut şi şcoala. Mi-a plăcut să joc, antrenorii mă încurajau, spuneau că am talent şi că, dacă mă pregătesc, pot ajunge la prima ligă. Sincer, nu-i credeam atunci! Acum, când am făcut acest pas şi am revenit la Internaţional, m-am bucurat sperând că voi juca în prima ligă. Când am aflat că se renunţă la locul din Liga I, am fost supărat. Am crezut că aici vor fi alţi jucători şi se va renunţa la unii dintre noi. Am crezut atunci că şansa mea de a juca în prima ligă s-a irosit. Antrenorul a avut încredere în mine şi aşa am debutat la Liga I şi am jucat titular. Sper să nu-i înşel aşteptările şi să demonstrez în continuare. N-am ştiut că voi fi titular până cu o oră înainte de meci.
– Cum te simţi printre olteni?
– Eu unul mă simt foarte bine aici, printre olteni. Credeam că vor fi reticenţe faţă de noi, că vor fi colegi care ne vor privi urât că am venit să le luăm locul, dar nu a fost nimic de genul acesta. La Internaţional nu prea aveam spectatori, dar aici e foarte frumos. La Mioveni mai veneau spectatori, dar la Internaţional veneau câţi avem la antrenamente aici. Poate când jucam cu Steaua, Dinamo şi Rapid mai venea lumea, dar în rest nu. E diferenţă foarte mare aici faţă de cum era la Piteşti.
– Care sunt obiectivele tale la Pandurii ?
– La Târgu Jiu îmi propun să stau mult, să joc bine şi apoi să am oferte şi să plec la o echipă mare. Din banii pe care îi câştig acum le dau şi părinţilor, îi ajut de fiecare dată cât de mult pot, pentru că tata e şomer şi mama lucrează la un orfelinat. Mai am şi un frate, dar lui nu-i place fotbalul, e înnebunit după maşini. Vreau ca din banii pe care o să-i câştig din fotbal să-mi cumpăr o casă în Rucăr. Acum locuiesc cu părinţii şi avem o casă obişnuită. Stau la curte şi mă simt cel mai bine acolo, de aceea vreau să-mi iau casă în acea localitate.
– Joci în Liga I, dar nu ai maşină!
– Nu am încă permis de conducere, însă sper să-mi iau în cel mai scurt timp. La Piteşti veneam cu un coleg la antrenamente, iar când eram la Mioveni mă duceam cu maxi-taxi.