– Sergyu_costea: Care a fost cea mai importantă partidă jucată în carieră?
– Toate meciurile le-am tratat cu seriozitate, considerându-le importante pentru echipă şi, evident, pentru cariera mea. Dacă ar fi să cataloghez doar una, mi-ar fi destul de dificil… Totuşi, finala Cupei României din sezonul 1976/1977, Universitatea – Steaua 2-1 (0-0), o consider cea mai importantă. După ce „campioana unei mari iubiri“ a adus, în 1974, primul titlu naţional în vitrina clubului din Craiova, în 1977 s-a câştigat şi primul trofeu al Cupei României. Finala din 1977 am jucat-o pe fostul stadion „Republicii“ contra deţinătoarei trofeului, Steaua. Balaci şi Cîrţu au fost autorii golurilor noastre, iar eu am fost la post, cum se zice. Ne-am impus mai clar decât o arată scorul final. La 2-0 pentru noi am fost oarecum mai relaxaţi, iar Florin Marin a profitat de asta şi a marcat un gol.
Peste doi ani am jucat în Cupa UEFA, ediţia 1979/1980, în turul doi căzând cu Leeds. Ambele meciuri, de la Craiova şi de la Leeds, în care am fost titular, le consider, de asemenea, importante în cariera mea. Am câştigat cu 2-0 pe „Ion Oblemenco“ şi cu acelaşi scor i-am învins pe englezi şi la ei acasă, pe „Elland Road“.
Făceam un coteţ de cădea pe găini!
– bo6dAn: Dacă nu era fotbalul, ce aţi fi ales ca profesie?
– Păi, eu am terminat Facultatea de Construcţii Civile şi Industriale şi cred că deveneam constructor. Făceam vreun coteţ de cădea pe… găini!
– manex: Are Bornescu şanse să prindă lotul pentru Euro? Ce îi recomandaţi? Ce îi lipseşte?
– În prezent este o perioadă extraordinară pentru portarii din România, adică există în campionatul intern mulţi goalkeeperi de valoare, printre care şi Bornescu. Ce şanse are el să prindă lotul naţional la Euro 2008? Am mai spus-o, totul depinde de el, de prestaţiile lui. Mircea are poarta naţionalei deschisă. Aş fi preferat ca recomandările să i le fac între patru ochi, dar cel care a pus această întrebare vrea un răspuns public… I-aş recomanda lui Mircea o concentrare mai mare în timpul meciurilor, este puţin deficitar la ieşirea pe centrări şi n-ar strica să se mai urce din când în când şi pe cântar…
– Livius: Dacă ar fi după dumneavoastră, ce portari aţi convoca la Euro?
– Vorbind de momentul actual, martie 2008, i-aş convoca pe Lobonţ şi Coman, ultimul suferind însă recent o accidentare. Ar trebui chemat şi al treilea portar, unul de perspectivă, care ar trebui să fie în anturajul echipei naţionale. L-aş lua pe Tătăruşanu sau pe Pantilimon, dar ultimul, deocamdată, nu mai apără la Timişoara. Cred că la turneul final de la Euro vom avea trei portari în lot, iar până atunci pot să apară destule probleme.
Clasament all-time al portarilor Ştiinţei: Lung, Papuc, Purcaru
– laurenţiu 91: Chiar există interes la naţională pentru unul sau mai mulţi componenţi ai Universităţii Craiova?
– Sigur că există. Deocamdată, Ştefan Iovan, antrenorul echipei naţionale „B“, a convocat pentru amicalul care s-a disputat marţi la Kocaeli – Turcia B vs. România B – doi jucători de la Universitatea, Florin Costea şi Andrei Prepeliţă, dar în vederile noastre s-au aflat şi alţi doi jucători olteni, Bornescu şi Dănănae.
– john100: Care a fost cel mai frumos meci al dumneavoastră la Universitatea? Ce înseamnă un portar într-o echipă, este cel mai important jucător? Vă rog să faceţi un clasament cu primii trei portari all-time ai Universităţii.
– Cel mai frumos meci l-aş cataloga pe cel din martie 1982, returul sferturilor de finală ale Cupei Campionilor Europeni, Bayern Munchen – Universitatea 1-1 (1-1), partidă desfăşurată pe celebrul „Olympiastadion“ din München, golurile fiind înscrise de D. Hoeness, respectiv Geolgău. Deşi în meciul tur, pe „Ion Oblemenco“, a fost 0-2, cu puţin noroc, ne-am fi putut califica atunci în semifinala Cupei Campionilor Europeni…
În opinia mea, portarul este cel mai important jucător într-o echipă. Nu afirm asta pentru că sunt eu portar, ci pentru că aşa stau lucrurile în teren, goalkeeperul are un post-cheie în formaţie. Mai greşesc atacanţii, mijlocaşii sau fundaşii, nu se întâmplă mare lucru. Când greşeşte însă portarul, totul se schimbă, deoarece greşeala lui ar putea avea consecinţe şi pe tabela de marcaj, se poate pierde un meci.
Un clasament cu primii trei portari all-time ai Ştiinţei? Păi, începem cu… Boldici şi terminăm cu Boldici! Am glumit… În viziunea mea, primii trei portari de-a lungul anilor ar fi: Silviu Lung, Nelu Papuc, Marius Purcaru.
Universitatea va exploda în următorii doi-trei ani
– Corneliu Colpacci: Cum întrevede Boldici viitorul Universităţii Craiova în următorii trei ani şi cam în ce perioadă preconizează revenirea în prim-planul fotbalului românesc (în speţă, lupta pentru un loc calificabil într-o cupă europeană)?
– Vorbind despre campionatele viitoare: dacă nu se vor vinde jucătorii actuali şi dacă se vor face câteva achiziţii de valoare, atunci probabil că în doi-trei ani Universitatea va exploda, cum se zice, şi nu vom mai sta cu grija şi frica de retrogradare… Aş vrea ca mâine Universitatea să joace în cupele europene, dar cred că acest obiectiv va fi posibil începând cu 2009. Asta e părerea mea, dar în fotbal este posibil orice…
– Daniel_vl: Care a fost cel mai serios portar pe care l-aţi pregătit, dar talentat?
– La echipele de club – Universitatea Craiova, Steaua, Poli Timişoara – am pregătit mulţi portari serioşi şi talentaţi, cum ar David, Arcanu, Bornescu (Craiova), Pantilimon (Timişoara), dar cel pe care l-aş nominaliza, ca răspuns la întrebarea suporterului, ar fi Hamutovski (Steaua).
– acmilan03c1: Din punct de vedere al talentului, este vreunul dintre jucătorii echipei actuale comparabil cu cei care au alcătuit formaţia cu 15 titulari din anii ’75-’85? Dacă da, cine este acesta?
– Sunt câţiva fotbalişti buni la Universitatea 2008, cum ar fi Florin Costea, Andrei Ionescu, Ştefan Bărboianu, Ovidiu Dănănae… Cu multă muncă, seriozitate şi şansă ar putea ca şi unii jucători actuali să ajungă mari fotbalişti precum cei legendari ai Ştiinţei…
– c0c0_65: Aţi luat campionate, cupe, aţi jucat în cupele europene pe bani puţini. Care era mulţumirea voastră?
– Mulţumirea a fost cea pe care aţi enumerat-o: titluri naţionale, cupe ale României, calificări în cupele europene, două „primăveri“ europene, ceea ce Capitala nu reuşea pe atunci, ca să mă refer la sferturile Cupei Campionilor Europeni din 1982 şi semifinalele Cupei UEFA din 1983. Aşa au fost vremurile pe atunci la Universitatea: bani puţini, trofee multe! Ca să fiu corect, trebuie spus că eram ajutaţi cu facultatea, ştiţi cum… Oricum, a îmbrăca tricoul sfânt al Universităţii era cel mai mare câştig al nostru!
Silviu Lung Jr. s-a afirmat prin propriile puteri
– Blue_Lions: Ce părere aveţi despre Silviu Lung jr.? Este pe măsura laudelor conducerii Ştiinţei sau apără mai mult datorită numelui său?
– Silviu este un copil foarte talentat, foarte muncitor… Începând să apere, cred că într-un an sau doi va călca pe urmele tatălui său, Silviu Lung. Indirect am răspuns şi la partea a doua a întrebării, adică Silviu Lung Jr. este talentat, un portar de perspectivă, s-a afirmat prin propriile puteri.
– Dark_Comy: De ce credeţi că s-a schimbat în rău mentalitatea jucătorului român (fotbaliştii de azi în comparaţie cu cei de pe vremuri)?
– Pe vremuri, singura preocupare a fotbalistului era pregătirea, antrenamentele, nu aveai alte ţinte, nu existau tentaţiile care sunt acum. Pe vremea mea de fotbalist, la ora 20.30-21.00 totul era închis, nu erau discotecile de acum. Eram devotaţi trup şi suflet echipei. Acum? Vedem cu toţii ce este în România, în lume, adică sportivul are şi alte preocupări, iar despre tentaţii nici nu are rost să mai vorbesc. Ele sunt la orice oră, la orice pas, din belşug, iar fotbaliştii, altfel plătiţi faţă de vremea noastră, îşi pot permite multe. Nu toţi! Cei care au discernământ şi vor să facă o carieră au în prezent alte şanse faţă de vremea noastră, pot ajunge la marile echipe din Europa.
– constantine: Ce tensiune aveţi când vedeţi meciurile de azi ale Craiovei?
– Când joacă Universitatea am emoţii mari, tot timpul sunt tensionat. Este normal, viaţa mea a fost Ştiinţa, sunt şi oltean…
– ciombe: Gabi, cum ai reuşit să faci faţă atâta timp pe banca Universităţii ca rezervă? De ce nu ai ales să pleci la altă echipă, mai ales că erai rezerva lui Lung?
– Am fost titular patru ani, apoi a venit rândul lui Silviu Lung, eu devenind rezervă. Am avut oferte de a mă transfera la Oradea şi Ploieşti, dar conducerea Universităţii mi-a pus piedică, nu m-a lăsat să părăsesc clubul. Mi s-a explicat că Universitatea trebuie să aibă în permanenţă doi portari de valoare egală. Am fost lăsat să joc doar la Electroputere, apoi la Chimia Râmnicu Vâlcea, dar sub formă de împrumut.
– crişan: Care a fost „cel mai parabil“ gol primit? La ce meci, data şi locul?
– Meciul din semifinalele Cupei României, ediţia 1979/1980, Steaua – Universitatea Craiova 2-1, partidă desfăşurată la sfârşitul lunii mai 1980, în Trivale, Piteşti. Mi-a scăpat mingea printre picioare!
M-a răzbunat atunci, ca să zic aşa, Poli Timişoara, echipă care a jucat finala cu Steaua, şi a câştigat-o! Valentin Stănescu şi Nelu Oblemenco, antrenorii Craiovei, erau tare supăraţi pe gafa mea, dar asta a fost, n-am vrut. Atunci s-a zvonit că eu aş fi vrut ca Universitatea să nu se califice în finală! De unde a apărut această răutate? La trei zile după semifinalele Cupei României (28 mai 1980) a fost programată finala, pe 1 iunie 1980, iar eu – în caz de calificare a Universităţii în finală – ar fi trebuit să rămân, logic, la echipa de club. Fusesem însă convocat de Cornel Drăguşin la echipa naţională de tineret, selecţionată care urma să plece imediat după semifinală într-un turneu în Franţa… Atunci s-a zvonit că aş fi vrut ca Universitatea să nu ajungă în finală, deoarece eu, convocat în lotul naţional de tineret, nu mai puteam pleca în acel turneu din Franţa! Răutăţi, aberaţii, aşa cum se mai întâmplă pe la noi… Am plecat cu lotul naţional în Franţa.
– mcp: Ce-i lipseşte Universităţii ca să ajungă în primăvara europeană şi când va fi asta?
– Am mai răspuns la această întrebare.
– gonen: Care a fost cel mai penibil gol pe care l-aţi încasat?
– Şi la aceasta am răspuns.
Universitatea mi-a dăruit totul!
– Vasile Laurenţiu Florin: Cât de mult sunteţi acum ataşat de Universitatea Craiova?
– Foarte mult. Universitatea Craiova mi-a dăruit totul! Am spus-o de foarte multe ori, o repet: aici m-am format ca jucător, la Craiova am început meseria de antrenor, aici m-am format şi ca om, adică nu am decât cuvinte de mulţumire. Sunt în permanenţă alături de echipă, chiar dacă nu am fost tot timpul în staff-ul oficial. Şi când la Universitatea nu se juca hora bucuriei, eu am venit cu drag la echipă pentru a pune umărul la greu… Printre altele, este vorba de momentul din 2005, când Ştiinţa a retrogradat, iar Victor Piţurcă, alt oltean alături de Universitatea, m-a detaşat de la naţională la Craiova. L-am ajutat pe Ovidiu Stîngă în acel sezon din Liga a II-a, 2005/2006. Am făcut-o, ca de fiecare dată, cu mult drag. Încerc astfel să mă revanşez faţă de echipa care mi-a dăruit totul. N-aş fi vrut să părăsesc niciodată Universitatea, dar au fost situaţii când n-am avut încotro şi a trebuit să plec din Craiova, cel mai drag loc mie. N-am plecat însă din vina mea!
– Ghighilicea Lucian: Universitatea va scăpa sau nu de retrogradare, ori nici nu se pune problema de a gândi aşa ceva?
– Înţeleg că aceste întrebări au fost adresate cu ceva timp în urmă, pe vremea când Universitatea se afla în zona fierbinte a clasamentului… Nu cred că se va mai pune vreodată problema ca Ştiinţa să mai „cocheteze“ cu subsolul clasamentului, nu trebuie să ne mai gândim la retrogradare. Dimpotrivă, mă gândesc la urcuş… Rezultatele bune din meciurile cu Pandurii, Urziceni, Rapid (două puncte pierdute), UTA şi ultima victorie a oltenilor, cu FC Vaslui, mă fac să gândesc aşa.
– Pompişor: Ce simţiţi când noi toţi care iubim CRAIOVA ne bucurăm… ŞI ATUNCI CÂND SUNTEM TRIŞTI?
– Ca să fiu sincer, înţeleg cam ce ar vrea să spună acest suporter, dar nu prea înţeleg care este, de fapt, întrebarea… Iubesc necondiţionat Universitatea, şi la bine, şi la rău, aşa cum o fac mulţi suporteri adevăraţi ai echipei. Ştiinţa a fost o religie, un fenomen în fotbal şi trebuie să revină acolo unde a fost, în prim-planul fotbalului românesc!
România va face o figură frumoasă la Euro 2008
– Nea Marin: Ce-i mai lipseşte lui Bornescu să fie un portar mare?
– Repet, muncă mai multă, concentrare mai multă…
– DoRyN: Ce credeţi despre declaraţia lui Gigi Neţoiu: „Am ruinat Craiova ca să întăresc Dinamo!“?
– Dacă aşa a spus, îl priveşte pe Neţoiu… Nu mă bag în chestiuni de acest gen, nu comentez declaraţiile altora.
– Ion Jianu: ce şanse are România la Euro 2008?
– România va face o figură frumoasă. Asupra noastră nu există presiunea fantastică pusă asupra celorlalte naţionale din Grupa C, Franţa, Italia, Olanda, iar asta poate fi un avantaj pentru tricolori! „Buturuga mică“, aşa cum ne mai zic unii, ar putea să-şi facă liniştită treaba, adică să depăşim faza grupei. Nu trebuie să plecăm la Euro ca mielul la tăiat, pe post de victime. Atunci, de ce am mai luptat pentru calificare? Piţurcă, Iovan şi eu suntem olteni, optimişti, credem într-o figură frumoasă… Pariaţi pe noi!
– Săptămâna aceasta, pe 28 martie, împliniţi 51 de ani. La mulţi ani!
– Mulţumesc. Ştiu ce întrebare urmează, ce dorinţe am… Destule: România să se califice în sferturile lui Euro 2008, Universitatea Craiova să urce cât mai mult, iar în 2009 să fim calificaţi în cupele europene. Şi încă o dorinţă: Gaz Metan CFR Craiova, echipa pregătită de fratele meu, Cristea Boldici, să promoveze în Liga a II-a. Cam multe, nu?!… Hai să gândim cu toţii pozitiv!
