Mielul lui Becali si maidanezii lui Basescu

In preajma fiecarui Paste, ziarele si televiziunile se straduiesc sa fixeze in constiinta cumparatorilor diferentele clare dintre miel si ciine. O data transata chestiunea (mielul behaie si maidanezul latra), se trece la detalii. La televiziunea lui Diaconescu, detaliilor veterinare li se adauga insa si poezia. Un adevar, oricit de crud ar fi, e mai lesne de inghitit daca versul, muzica, metofora il insotesc ca un pansament gastric. La emisiunea dedicata mielului nu stii ce sa remarci, soarta animalului, caldura lui Condurateanu sau precizia detaliilor oferite de directoarea generala Mirica.

– Doamna directoare generala, intreaba cu vadita curiozitate prietenul Condurateanu, oare mielul nu merita si el o data pe an o soarta mai buna decit sa fie confundat cu maidanezii lui Basescu? Asadar, va intreb apolitic, care ar fi diferenta intre mielul lui Becali si maidanezul lui Basescu?

– Dle Condurateanu, in primul rind, mielul are copite, ciinele, gheare…

– Descoperirea a definitiva, dna directoare generala?

– Da. La miel, grasimea e moale, iar la ciine, tare si unsuroasa… A, pardon, invers, mielul o are tare si unsuroasa…

– Deci, dna directoare generala, sa aprofundam definitiv cunostintele: cumparam mielul doar din hala, iar ciinele… nu asta voiam sa intreb… brinza, brinza o putem lua de oriunde?

– Doar brinza de Sibiu naturala si doar din hale…

Intrucit la smintina si brinza nu s-au constatat asemanari limpezi, Condurateanu insista pe amanunte comerciale.

– Dna directoare generala, veti da o raita si pe strazi, pe la marginea oraselor, unde se taie mielul la comanda?

– Noi, ca si institutie, ca si directie, nu ne ocupam de drumuri si strazi… Noi, cu pietele, halele…

– Da, dna doctor Mirica, vreau sa relev ca se vor inlantui intr-o mirifica minivacanta mai multe zile si traditia face ca omul bucuros de indexare sa iasa la soare cu gratarelul, sub soarele placut de mai, caldurica aia care te imbie la atitea, ei bine, dna directoare generala, gratarelul sfiriie, veti face controale si la gratarasele de primavara?

– Da, am mai facut si in Herastrau… dar e greu, omul vine cu carnea de acasa…

– Dar, dna directoare generala, vreau sa zic, sa vorbesc si despre cum a fost nebunia asta de sfirsit de secol si inceput de mileniu cu vaca nebuna, ati facut ceva impotriva mielului nebun, n-am zis turbat, ca intram in literatura, nebun, deci, eventual de mielul unei oi nebune?

In vreme ce intrebarile moderatorului vizeaza asezarea mielului in istorie, integrarea lui intr-un cosmos care sa te faca sa pricepi ca de sarbatori nu e intelept sa bagi ca disperatul in tine fara sa ai un Shakespeare la indemina, directoarea raspunde simplu, la obiect si scurt, cum este si viata mielului. Condurateanu continua imperturbabil.

– Cum a fost si nebunia asta cu trichineloza, de Craciun, a fost ca un virtej, s-a mai domolit el oare?

– Da, dar aici, precizeaza directoarea, este foarte importanta educatia consumatorului…

– Asa e, dna doctor, dar in materie de pasari, cum tineti atentia treaza in materie de pasari?

– Mai degraba de oua, ca e timpul lor…

– Si de oua…

– Ei, la oua, nu e domeniul nostru, ci a celor de la vopsele…

– Revin la pasari, dna directoare generala, in materie de pasari, la banalul pui sau stravechea gaina, cum sa se pazeasca omul de smecherii? Cum sa stie el ca un copan a suferit lungul drum de la congelat la dezghetat si invers.

– Trebuie sa mirosim, dle Condurateanu. Sa nu ne fie jena, vinzatorii trebuie sa se supuna. Sint banii nostri. Nimeni nu ne poate lua dreptul de a mirosi copanul…