22 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024

Aritmiile cardiace

Contrar opiniei generale, activitatea inimii nu e perfect regulată, ci prezintă, chiar şi în cazul oamenilor sănătoşi, numeroase şi aproape permanente variaţii. Ritmul normal, fiziologic al cordului sănătos este numit ritm sinusal şi presupune ca inima să bată (relativ) regulat cu o frecvenţă cuprinsă între 60 şi 90 de bătăi pe minut; dar ritmul sinusal nu este deloc constant – nici chiar la indivizii sănătoşi, iar frecvenţa bătăilor inimii variază în mod continuu în funcţie de necesităţile de moment ale organismului.
Astfel, în repaus (şi cu deosebire în timpul somnului) cordul bate mai rar, putând să ajungă, mai ales la sportivi sau la persoanele obişnuite cu efortul fizic intens, sub 50 de bătăi pe minut – situaţie deloc îngrijorătoare denumită bradicardie sinusală. Există desigur şi ritmuri cardiace bradicardice patologice, neadecvate necesităţilor organismului, ce se pot datora unor afecţiuni cardiace sau extracardiace (uneori chiar unor medicamente!), şi care necesită intervenţii terapeutice farmacologice sau implantarea unui stimulator cardiac.
Cealaltă extremă e reprezentată de tahicardie, caracterizată prin creşterea frecvenţei cardiace peste 100 de bătăi pe minut. Sunt unele situaţii când e normal ca inima să bată mai repede decât 100 de bătăi pe minut, cum e cazul tahicardiei sinusale; aceasta poate să apară în condiţii fiziologice (emoţii, deshidratare, efort fizic, expunere la temperaturi extreme), ori ca o consecinţă a unor boli extra cardiace: infecţii, febră, nevroze, hipertiroidie etc. În astfel de condiţii, tahicardia reprezintă o reacţie firească, predictibilă a inimii, care nu trebuie să ne îngrijoreze şi care nu necesită un tratament specific – altul decât înlăturarea cauzei sale.
Există însă şi unele forme patologice de tahicardie, mai mult sau mai puţin grave. Dintre ele, cea mai des întâlnită e fibrilaţia atrială, care presupune înlocuirea ritmului cardiac normal cu bătăi neregulate ale inimii, de obicei foarte rapide. Tahicardiile supra-ventriculare sau atriale sunt forme de tahicardie relativ rare, care, ca şi fibrilaţia atrială, nu pun de obicei în mod direct şi imediat în pericol viaţa pacientului. Mult mai rare, dar şi mult mai periculoase sunt tahi-aritmiile cardiace ventriculare: tahicardia ventriculară şi fibrilaţia ventriculară – aceasta din urmă conduce în câteva minute la decesul pacientului dacă nu se intervine rapid; de aceea asupra acestora se focalizează cu deosebire atenţia medicilor.
Pe parcursul unui ciclu respirator, inima bate mai repede în inspir decât în timpul expirului, ducând la o variaţie imperceptibilă a frecvenţei cardiace, mai evidentă la indivizii tineri şi sănătoşi, numită aritmie sinusală respiratorie – semn de sănătate cardiacă, care dispare odată cu apariţia unor boli de inimă sau cu răsunet cardiac.
Extrasistolele sunt bătăi cardiace premature care întrerup regularitatea ritmului cardiac şi toate persoanele sănătoase au în mod obişnuit câteva zeci sau sute de extrasistole zilnic, dar pe care majoritatea indivizilor nu le sesizează. Întrucât tratamentul care vizează dispariţia extrasistolelor e întotdeauna sortit eşecului, e preferabilă mai degrabă administrarea unor medicamente (anxiolitice) care să conducă la dispariţia perceperii lor, însoţite de asigurarea din partea medicului că acestea nu reprezintă probleme cardiace semnificative – contrar atenţiei deosebite pe care le-o acordă mulţi pacienţi.

Dr. Ovidiu Vîlceanu, medic specialist cardiolog

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

1 COMENTARIU