Oboseala

Oboseala este un simptom foarte frecvent întâlnit, constând în senzaţia de slăbiciune generală, de lipsă de energie, de istovire, de extenuare. Oboseala este printre cele mai nespecifice simptome, deoarece poate fi întâlnită, singură sau asociată cu alte manifestări, în cazul a numeroase afecţiuni.
Mulţi pacienţi plasează în mod eronat bolile de inimă pe primul loc între posibilele cauze ale oboselii pe care o resimt. Ce-i drept, multe dintre afecţiunile cardiovasculare se pot manifesta prin senzaţie de oboseală, dar o relaţie cauzală indubitabilă între acestea apare doar în stadiile avansate ale bolilor de inimă – atunci când se instalează insuficienţa cardiacă. Insuficienţa cardiacă, sindrom caracterizat prin oboseală, lipsă de aer şi umflarea picioarelor, este etapa finală, terminală, a multora dintre afecţiunile cardiace.
Pentru a ne asigura însă că manifestările descrise se datorează insuficienţei cardiace şi nu altei cauze, trebuie să avem dovada obiectivă a funcţionării necorespunzătoare a inimii. Această dovadă e preferabil să fie obţinută cu ajutorul ecografiei cardiace Doppler, tehnică imagistică foarte răspândită în lume, simplă, rapidă şi – foarte important – fără nici o contraindicaţie sau reacţie adversă cunoscută. Ignorarea etapei de obiectivare a disfuncţiei cardiace poate duce la dignostice eronate şi la neidentificarea adevăratei cauze a oboselii.
Afecţiunile cardiovasculare care pot conduce la apariţia insuficienţei cardiace (şi deci a oboselii) sunt în principal hipertensiunea arterială incorect tratată, infarctul miocardic sau alte forme de cardiopatie ischemică, funcţionarea anormală a unei valve cardiace, tulburările ritmului cardiac, afecţiunile pericardului sau miocardului etc. Cordul pulmonar este o formă de insuficienţă cardiacă dreaptă provocată, de obicei, de o boală pulmonară.
Există însă nenumărate alte situaţii patologice care pot determina apariţia oboselii. Anemia, adică scăderea concentraţiei hemoglobinei din sânge, e una dintre cele mai frecvente. De asemenea, multe boli pulmonare, acute sau cronice, pot constitui cauza oboselii: bronşita cronică, emfizemul pulmonar, pneumonia, fibroza pulmonară (de obicei post-tuberculoasă), astmul bronşic, tromboembolismul pulmonar, pneumoconiozele etc.
Tulburările de somn (insomniile) deţin şi ele un loc fruntaş printre cauzele apariţiei oboselii. Sindromul de apnee în somn se caracterizează prin numeroase pauze ale respiraţiei (cu durată de până la câteva zeci de secunde) care duc la fragmentarea somnului, făcându-l neodihnitor. Depresia sau alte nevroze se pot, de asemenea, manifesta cu senzaţie – aparent nejustificată clinic – de oboseală.
De asemenea, oboseala mai poate fi pricinuită de o insuficienţă hepatică sau renală. Şi unele boli ale glandelor endocrine pot fi incriminate pentru apariţia oboselii; cea mai des întâlnită dintre ele este hipotiroidia – funcţionarea insuficientă a glandei tiroide.
Oboseala nu este întotdeauna provocată de o boală; dimpotrivă, cauza cel mai frecvent invocată pentru apariţia oboselii este expunerea excesivă la stres – fie că este vorba de stres psiho-emoţional sau fizic. Pe de altă parte, în mod paradoxal, chiar şi plictiseala a fost dovedit că poate conduce la oboseală.
Nu în ultimul rând, oboseala poate fi pusă pe seama decondiţionării – fenomen asociat sedentarismului, care constă în pierderea progresivă (dar reversibilă!) a capacităţii de efort din cauza  lipsei unei activităţi fizice regulate.
Întotdeauna, modalitatea de combatere a oboselii constă în identificarea corectă a cauzei/cauzelor acesteia (patologice sau de altă natură) şi adoptarea măsurilor celor mai potrivite pentru îndepărtarea lor.