Tuberculoza este o boală cu explozie întârziată. Bacilul TBC se ia prin aer, însă nu produce boala imediat. El se fixează în plămâni, aşteptând ani întregi să apară o breşă în apărarea organismului.
România este ţara cu cele mai multe cazuri de tuberculoză din Europa. Anual, apar 130 de cazuri la 100.000 de locuitori, adică aproximativ 30.000 de bolnavi în toată ţara, în timp ce media europeană este de 30 de cazuri la 100.000 de locuitori. Bărbaţii tineri sunt cel mai frecvent afectaţi. De vină pentru această situaţie sunt condiţiile grele în care trăieşte populaţia şi lipsa educaţiei.
Ce este TBC-ul
TBC-ul sau ftizia, cum mai este denumită tuberculoza, este o maladie provocată de un microb, bacilul Koch, care afectează în principal plămânii, dar şi alte organe (ganglioni, oase, meninge, rinichi etc.).
Sursa de bacili este persoana bolnavă de tuberculoză pulmonară, care nu a început tratamentul. Aceasta tuşeşte şi aruncă în aer bacili vii, care pot fi inhalaţi de cei din jur. Cele mai afectate vor fi persoanele din casă, mai ales copiii, care sunt expuşi mult timp la aerul infectat cu bacili. Pot fi afectaţi şi colegii de serviciu sau prietenii. Calea de transmitere este prin aer (nu prin mâncare, haine sau mâini murdare).
O bombă cu ceas
Persoanele din jur inhalează bacilii şi se infectează, fără să se îmbolnăvească. În plămânii lor, bacilii sunt înconjuraţi de o „barieră“ de apărare, care îi împiedică să se dezvolte. Infecţia cu bacili nu înseamnă neapărat îmbolnăvire de tuberculoză.
Este posibil însă ca, după luni sau ani de la infectare, „bariera“ de apărare să dispară, din diverse motive: hrană insuficientă, prea multă oboseală, stres, alcoolism, cure de slăbire, alte boli cum ar fi diabetul, tratamente care scad imunitatea (cortizon) sau infecţia HIV. Atunci bacilul începe să se înmulţească şi produce în plămâni tuberculoza propriu-zisă. Bolnavul devine sursă de infecţie pentru cei din jur.
Tuberculoza este ca o „bombă cu efect întârziat“, intervalul între infecţie şi îmbolnăvire fiind imposibil de precizat. Copiii se pot îmbolnăvi direct, fără un astfel de interval, prin contaminare de la părinţii sau bunicii lor bolnavi.
Simptome
Primul semn este de obicei tusea, care durează mai mult de trei săptămâni, se accentuează progresiv şi este însoţită de expectoraţie (eliminarea sputei). Bolnavii mai pot acuza febră, scăderea poftei de mâncare, slăbire, expectoraţie cu sânge (hemoptizie). De multe ori însă simptomele nu sunt atât de vizibile, iar pacienţii întârzie să se prezinte la medic, sperând să le treacă. E o mare greşeală, pentru că în această perioadă bolnavii sunt foarte contagioşi.
Tratamentul este gratuit şi trebuie să fie început în spital, pentru ca bolnavul să fie izolat în perioada cât este contagios.
Bolnavul iese din spital după una-două luni şi trebuie să se adreseze dispensarului teritorial de pneumoftiziologie, pentru a primi în continuare tratamentul gratuit. Abia după şase luni se poate considera vindecat. Un bolnav de tuberculoză vindecat redevine un om normal, se poate reintegra social şi îşi poate continua viaţa de unde i-a întrerupt-o boala. Dacă tratamentul este întrerupt sau pacientul ia doar o parte dintre medicamente, atunci bacilul devine rezistent la celelalte medicamente şi mult mai greu (sau imposibil) de omorât.
Tuberculoza omoară!
Netratată, tuberculoza nu se vindecă. Toate cavităţile din plămâni se măresc şi se extind, bolnavul slăbeşte şi cade la pat şi în cele din urmă moare prin insuficienţă respiratorie (sufocare) sau o hemoptizie masivă.
Material realizat cu sprijinul Societăţii de Pneumoftiziologie din România
