Femeile pot avea disfuncţii sexuale, asemenea bărbaţilor, acestea constând în principal în lipsa dorinţei de a participa la actul sexual ori absenţa parţială sau totală a orgasmului, disfuncţie care poartă numele de anorgasmie. Unele studii recente au sugerat că 40% dintre femei sunt afectate de o disfuncţie sexuală.
Există posibilitatea ca unele femei să nu se fi simţit niciodată excitate sau să nu fi avut orgasm. În cazul unora, actul sexual poate deveni dureros, deşi anterior fusese o experienţă plăcută. Disfuncţiile sexuale pot avea numeroase cauze, precum cele organice (infecţii sau boli), dar şi psihologice.
Frigiditatea
Cea mai importantă disfuncţie sexuală este anorgasmia (frigiditatea). Definiţia acestei disfuncţii este incapacitatea de a ajunge la orgasm, chiar în prezenţa stimulării adecvate. Femeile pot simţi plăcere sexuală şi pot atinge orgasmul prin stimularea celor două zone erogene primare, clitorisul şi vaginul. Anorgasmia este totală, în cazul în care nu se ajunge la orgasm indiferent de zona stimulată, sau parţială, în cazul în care femeile simt plăcere doar după stimularea clitorisului sau a vaginului, nu a ambelor în acelaşi timp.
Din cauza lipsei orgasmului, dorinţa sexuală este diminuată, prin urmare frecvenţa actelor sexuale scade.
Cauze
Cauzele frigidităţii sunt în proporţie de 90% psihologice. Majoritatea femeilor care prezintă această disfuncţie necesită tratament prin şedinte la psihoterapeut sau la sexolog.
Cauzele organice ale apariţiei anorgasmiei sunt diabetul zaharat, scleroza multiplă, traumatismele pelvine, tulburările hormonale, histerectomia totală, unele boli cardiovasculare, leziuni de coloană vertebrală, utilizarea de medicamente cum sunt unele antidepresive sau amantadina.
Tulburările de penetrare
Alte disfuncţii importante sunt tulburările de penetrare, acestea făcând imposibilă (vaginismul) sau dureroasă (dispareunie) penetrarea penisului în vagin.
Vaginismul este contractura involuntară, sub formă de spasme, a muşchilor perineali şi ai coapselor, care face imposibilă penetrarea vaginală. Vaginismul poate să apară la primul contact sexual sau după o perioadă de relaţii sexuale normale. Cauzele vaginismului sunt, de asemenea, organice şi psihologice, ca în cazul anorgasmiei. Cauzele organice pot fi: infecţie, malpoziţie a organelor genitale, inflamaţie, prezenţa unui himen rezistent. Cauzele psihologice ale vaginismului sunt preludiu insuficient, violenţă sau stângăcie a partenerului, absenţa dorinţei, naşterea dificilă.
Durerea
Dispareunia reprezintă durerea apărută în timpul desfăşurării actului sexual. În ciuda durerii, unele femei ajung să aibă plăcere în urma actului sexual. Această disfuncţie este cauzată în primul rând de boli genitale. Intensitatea durerii şi momentul apariţiei acesteia sunt variabile în funcţie de afecţiunea care generează durerea. De asemenea, o cauză frecventă a apariţiei durerii este deficienţa de lubrifiere a vaginului. Durerea poate fi superficială sau profundă. Cea superficială poate fi determinată de vulvovaginita micotică, herpesul genital, inflamaţii ale vestibulului vulvar. Durerea profundă poate apărea din cauza endometriozei, a bolii inflamatorii pelvine sau a lipsei unei lubrifieri suficiente.
În unele cazuri este creat un reflex condiţionat legat de durere, asociindu-se durerea cu sexul, în final ajungându-se la evitarea contactului sexual. În aceste cazuri se impune psihoterapia, pe lângă tratamentul medicamentos.
Alergia la prezervativ
În unele cazuri, durerea în timpul desfăşurării actului sexual poate fi cauzată de apariţia reacţiilor alergice la prezervative. În acest caz este necesar să încercaţi şi alte mărci şi tipuri de prezervative.
