10.6 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiMass-media sub control public

Mass-media sub control public

Mass-media din România sunt într-o situație financiară foarte gravă. În presa scrisă, radio, televiziuni sunt la ordinea zilei volumul mare de datorii, salariile micșorate, veniturile în scădere și reducerea calității produsului difuzat. În sectorul public nu este mai ușor. TVR este irațional îndatorată, Societatea Română de Radiodifuziune este pe un mic plus, dar obținut contabil, nu operațional, Agerpres nu trăiește decât din subvenții deschise sau mascate. Situația aceasta durează de peste un deceniu, nu este conjuncturală. Când se caută cauzele se ajunge mai totdeauna la ideea penetrării reduse a consumului de mass-media în populația României – fapt parțial adevărat pentru presa scrisă, dar complet fals pentru televiziune și radio. Într-adevăr, societatea românească este o societate de tip mediteranean în care consumul presei scrise este mai degrabă apanajul unei minorități (în jur de 20% din populația de peste 18 ani, comparativ cu populațiile central-europene și nordice, unde presa scrisă este consumată constant de 70% din populație). De asemenea, când se caută cauzele, se ajunge la pericolul reprezentat de internet. Într-adevăr, internetul este o formă de difuzare în masă, care are o calitate pe care nici un alt mediu de comunicare nu îl are – este interactiv. Internetul a distrus difuzarea presei scrise ca hârtie tipărită, dar nu a distrus jurnalismul. Același lucru s-a întâmplat cu presa scrisă când a apărut radioul. Sau cu cinematografele când a apărut televiziunea. Anumite canale de difuzare a produsului artistic sau jurnalistic dispar și sunt înlocuite de alte mijloace de difuzare. Dacă cinematografele au dispărut ca mijloc de difuzare a filmelor și jurnalelor de actualități înseamnă că au dispărut actorii, regizorii, scenariștii, mașiniștii, montatorii de filme? Dimpotrivă. S-au multiplicat de multe ori, depășind cele mai optimiste prognoze ale industriei cinematografice. Numai că filmele – bune, rele – nu se mai difuzează printr-o rețea de săli de cinematograf, ci prin casete, cd-uri, dvd-uri, stick-uri, cablu, antenă de satelit, antene radio care au împânzit globul pământesc. Difuzarea modifică forma, nu conținutul. 

Dacă presa scrisă și tipărită pe hârtie dispare, înseamnă că dispare și jurnalismul de calitate? Nici pomeneală. Jurnalismul de calitate trăiește și este mai viguros ca oricând. Financial Times și The Economist – două publicații pe care le citesc zilnic de mai bine de două decenii – au trecut la un sistem segmentat de servicii on-line. Dacă te interesează un subiect particular nu trebuie decât să te înregistrezi pe site-ul respectiv. Dacă vrei anumite materiale plătești o mică taxă și ai acces instantaneu la articolele sau paginile respective. Dacă vrei să primești știri în timp real despre un anumit subiect, nu faci decât să plătești prin internet, iar în următoarea oră ai deja fluxul de știri cerute de tine pe telefonul mobil, tabletă sau în căsuța poștală digitală. Acest sistem respectă nivelurile de interes ale consumatorului și dreptul său de a alege, drept ignorat de formele de difuzare clasice. Un ziar are structura înghețată – ce primește abonatul Popescu primește și abonatul Ionescu. Un canal de televiziune la fel. Radioul, de asemenea, numai că radioul este singurul mijloc de comunicare ambiental – nu cere să i te dedici integral. Îl poți lăsa în surdină și poți face alte lucruri în timp ce muzica sau știrile curg. De aceea, radioul nu va muri niciodată – când spun niciodată, mă refer la următorii douăzeci de ani.
Problema jurnalismului românesc nu este că nu are public – are, este fidel și plătește pentru ce primește. Problema jurnalismului românesc nu este că vremurile sunt grele. Problema jurnalismului românesc este controlul asupra jurnaliștilor. În România (dar și în Grecia, Rusia, Kazahstan și Ucraina…), câțiva oameni cu interese politice majore dețin controlul asupra celei mai mari părți a profesiunii de jurnalist. Presa occidentală a trecut prin aceeași fază – patronul dicta, iar patronul privea presa ca un vehicul ajutător pentru afacerile din alte domenii. S-a ieșit greu din această etapă istorică în care armata avea presa ei, partidele politice aveau presa lor, guvernul avea presa lui, sindicatele, patronatele, mogulii aveau fiecare presa lor. Când s-a ieșit din faza feudală s-au creat modelele de presă scrisă și audiovizuală de astăzi – independentă editorial, în slujba publicului, precisă și completă. Dar s-a ieșit.
Cum?
Prin controlul public asupra corporațiilor de media. Prin bursă.
Toate marile corporații de media din lume sunt listate la bursă, cu excepția celor controlate integral de guverne. Contraexemplul mereu vehiculat este BBC – într-adevăr, bine finanțat de guvernul britanic, dar care este un vehicul (poate discret) în slujba acestuia. Nimeni din presă nu uită rolul activ pe care l-a jucat BBC-ul în uriașa campanie de mistificare Blair-Bush privind motivele intervenției în Irak. Campanie care, odată dezvăluită – nu de BBC! – a determinat demisia premierului Blair și pierderea Casei Albe de către republicani.
Jurnalismul din România va fi listat la bursă sau va dispărea sub presiunea mogulilor cu afaceri de stat, adesea penale.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS