HotNews.ro prezintă azi ceea ce numește „Planul de acțiune al USL pentru suspendarea președintelui Traian Băsescu“. Este un plan politic în șapte pași care va duce la suspendarea președintelui. Problema nu este însă Traian Băsescu. Problema este că, în traiectoria să, proiectul demolează sistematic toate mecanismele statului de drept. Dacă lucrurile stau așa cum sunt prezentate de materialul în cauză, lucrurile sunt grave. După toate datele și criteriile, ne aflăm în fața unei tentative de lovitură de stat.
Am avut săptămâna trecută mai multe discuții în contradictoriu cu prieteni juriști, între care și cu unul dintre cei mai reputați specialiști români în drept constituțional. Două interpretări în discuție:
Teza 1: Ne aflăm în fața unei situații în care statul de drept este sub asediu și vorbim despre o „criză constituţională“.
Teza 2: Ne aflăm în fața unei tentative de lovitură de stat. Ne mișcăm rapid în acea direcție. Vorbim despre o tentativă de „coup d’etat“.
Am susținut teza 2. Săptămâna aceasta, mi-e teamă să spun, evoluțiile par să confirme poziția acestei teze. Ar fi fost, evident, preferabil ca poziția respectivă să fie în eroare, dar, din toate datele existențe, nu este cazul. Ceea ce urmează să se întâmple, dacă planul descris de HotNews se va pune în aplicare, este – conform oricărui studiu de specialitate – o lovitură de stat.
Nu știu ce obiecție mai pot avea acum juriștii. Ca politolog însă afirm cu toată responsabilitatea profesională: Ceea ce urmează să se întâmple satisface toate criteriile teoretice și operaționale delimitate în știința politică pentru a descrie o tentativă de lovitură de stat. Dacă privit din prisma dreptului constituțional se vede altceva, las colegii juriști să explice. Dar, politologic vorbind, de la Malaparte la Luttwak, literatura este clară cu privire la criterii și interpretări.
Oricum, nu știu ce ar fi de spus, dat fiind faptul că o lovitură de stat este în ultimă instanță esențialmente un act politic. Un demers ce transcende și subminează bazele constituționale existențe, printr-un act de voință politică. Este un act izvorât din cel mai pur decizionism în care locul controlului și suveranităţii este transferat, prin forță. Ca forță se poate materializa pe căi parlamentare, pe căile puciului militar sau pe calea luptelor de stradă, nici nu mai contează. Ceea ce contează este că forța politică primează asupra domniei legii, violenţa simbolică și politică asupra ordinii și procesului politico-legal.
E o dezbatere interesantă, dar nu știu dacă va fi timp de ea. Dacă lucrurile continuă pe această linie, prioritățile devin altele.
Prioritatea numărul unu este regruparea rapidă a forțelor pro democratice și reformiste în apărarea statului de drept și democrației. Din acest punct de vedere, îndrăznesc să spun că în aceste condiții este preferabil să ai o reacție exagerată care poate în viitor va părea un pic deplasată decât o reacție tardivă și lipsită de vigoare. Miza e prea mare pentru a lasă o marjă pentru erori prin omisiune.
Tot ceea ce știm din studiul loviturilor de stat este că, dacă lucrurile se precipită, vor fi câteva zile de confuzie și haos. Opoziția democratică trebuie să între în acest interval cu mintea limpede. PDL și MRU trebuie să-și coerentizeze cât mai rapid mesajul și acțiunea.
Tot ceea ce știm din studiul loviturilor de stat este că vor fi două fronturi: frontul intern și frontul extern. Pe frontul intern, cunoscând ce s-a întâmplat în culise în ultimele zile, îndrăznesc să sugerez că PDL trebuie să renunțe rapid la gherila informală pe care o desfășoară iresponsabil și impardonabil de câteva zile împotriva lui MRU și a oamenilor acestuia. E momentul să se concentreze pe construirea defensivei politice și sociale în fața asaltului final.
Totodată, nu trebuie uitat însă că frontul extern este la fel de important că şi cel extern. Puciștii au nevoie de legitimitate internațională. Fără ea, vor fi izolați și se vor sufoca. Contactele și experiența lui MRU trebuie folosite în acest moment la maximum. Dacă nu în aceste momente, atunci când? Pe scurt, este nevoie de unitate și coerenţă în comunicare și acțiune. Dacă nu în aceste momente, atunci când?
Și nu trebuie uitate două lucruri:
1. Nu este vorba despre președintele Băsescu. Este vorba despre demolarea statului de drept și acapararea puterii de o clică politică.
2. Lovitura de stat încă nu este un fapt consumat. Poate fi oprită. Suntem în față unei tentative de lovitură de stat. Depinde de noi toți dacă ea va fi una reușită sau una ratată.
Dragoş Paul Aligică
HotNews.ro
