Un caz de corupţie aparent banal

Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-au condamnat pe 26 ianuarie pe Mircia Gutău, primarul PD-L de Vâlcea, la scor strâns, cu doi la unu. A luat trei ani şi jumătate. E prima sentinţă cu executare într-un mare dosar de corupţie, ceva rarisim în România corupţilor condamnaţi la închisoare cu suspendare. Doi judecători s-au pronunţat pentru condamnare, unul – pentru achitare. Ce grozăvii aflăm însă despre justiţie şi politică din cazul Gutău, aparent banal: un primar acuzat că, în complicitate cu un viceprimar, a luat mită ca să elibereze o autorizaţie de construcţie?
* Până la Înalta Curte, alte două instanţe îl achitaseră: Curtea de Apel Constanţa – în aprilie 2009 şi Tribunalul Alba – în iunie 2007. Urcând în trecut pe firul dosarului, constatăm că Gutău şi-a petrecut în 2006 patru luni în arest preventiv. Altfel spus, aproape o duzină de judecători i-au prelungit de la o lună la alta mandatul, considerând că există indicii temeinice de corupţie în cazul Gutău.
* Frapantă este discrepanţa între sentinţe: Tribunalul Alba şi Curtea de Apel Constanţa l-au achitat pe motiv că fapta nu există. Curtea Supremă l-a trimis după zăbrele. Între „fapta nu există“ şi „trei ani cu executare“ pentru luare de mită se cască o prăpastie adâncă, în care cel puţin un judecător ar trebui să cadă. Or fi judecătorii independenţi şi nu dau socoteală pentru sentinţele pronunţate, dar aici cineva a greşit cu rea-intenţie. Vedem iarăşi impredictibilitatea sistemului judiciar, incoerenţa şi sentinţele contradictorii care afectează credibilitatea justiţiei. Din acest motiv, cazul Gutău e ca un turnesol pentru justiţia din România.  
* Dar de ce ar fi Gutău, până la urmă, un primar de provincie, un mare dosar de corupţie? În primul rând, vorbim de un om politic susţinut masiv la vârful PD-L. În 2006, când procurorii DNA l-au reţinut, partidul l-a exclus în primă fază, dar l-a recuperat repede. La Vâlcea, l-au susţinut inclusiv mobilizând partidul în stradă. La alegerile locale din 2008, toată floarea partidului a urcat pe scena Sălii Sporturilor din Vâlcea să-şi susţină coruptul: Emil Boc, Adriean Videanu, Elena Udrea, Vasile Blaga. Gutău a câştigat al doilea mandat din primul tur, cu 75%, în ciuda reputaţiei sale de baron local corupt. Primarul de Vâlcea mai avea un dosar la DNA, tot de corupţie, fiind trimis în judecată pe 12 februarie 2009 în alt dosar. PD-L decontează azi indulgenţa exagerată pe linie politică acordată penalilor din partid. Din acest motiv, cazul Gutău e ca un reflector aprins deasupra PD-L.
*  Înalta Curte transmite un prim mesaj pozitiv pronunţând, în sfârşit, o condamnare cu executare într-un dosar de mare corupţie. Ca să-şi schimbe însă imaginea de frânari în lupta anticorupţie, judecătorii Curţii Supreme mai au însă serios de muncit. N-au trecut testul cu dosarul Gutău. E doar un caz individual. Vom vedea ce se întâmplă în dosarele Copos, Năstase, Mitrea, Voiculescu, Becali, Păcuraru, cu toţii foşti miniştri uitaţi prin arhivele instanţelor. Din acest motiv, cazul Gutău e doar un semnal încurajator, judecătorii merită aplaudaţi, dar suntem abia la început.
* Comisia Europeană a criticat aspru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în ultimul raport de monitorizare.  Judecătorii ÎCCJ par să se teamă de marile dosare de corupţie şi fac orice să scape de ele. O duzină de cauze cu foşti miniştri aşteaptă de ani de zile judecata. În unele, cum e dosarul Copos, judecătorii n-au mişcat un deget de peste trei ani, aspect consemnat explicit în raport. Cele mai multe s-au plimbat între instanţă şi Parchet sau se amână la nesfârşit. În altele, puţine, judecătorii au pronunţat sentinţe foarte discutabile. Pe fostul director Romsilva l-au achitat, deşi rechizitoriul DNA proba în mod convingător că avem de-a face cu un caz de corupţie. Din acest motiv, cazul Gutău e o notă proastă pentru ceilalţi judecători indulgenţi, fricoşi sau corupţi.
* E posibil ca dosarul să fi ajuns pe mâna unor judecători oneşti, rara avis în marea de „negustori“, cum li se mai zice celor 120 de judecători de la Înalta Curte. La fel cum este posibil să avem de-a face cu o sentinţă care-i pica la fix unui judecător aspirant la funcţia de preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Unul dintre cei trei judecători care s-a pronunţat pentru condamnare în cazul Gutău se numeşte Livia Doina Stanciu şi şi-a depus candidatura la CSM pentru funcţia de preşedinte al ICCJ. Pare să fie magistratul cu cele mai mari şanse dintre cei cinci care şi-au depus candidatura la şefia instanţei supreme. Stanciu se bucură de o bună reputaţie, iar condamnarea primarului PD-L îi netezeşte drumul către şefia Înaltei Curţi, în cazul în care va trece de filtrul CSM. Iar dacă-l va trece, Traian Băsescu va fi aproape obligat s-o numească.
* Din toate motivele de mai sus, cazul Gutău e doar aparent banal. Semnificaţiile sale sunt cu bătaie lungă.