Duşmanii Universităţii Craiova

Meci de risc maxim. Aceasta era titulatura care trona asupra întâlnirii dintre „U“ Craiova şi Poli Timişoara. Deşi cele două galerii erau înfrăţite şi nimeni nu s-ar fi războit de nebun cu bănăţenii, conducerea anunţa lumea despre dezastrul pe care huliganii şi duşmanii echipei, interzişi la meciul cu Dinamo, aveau să-l producă pe stadion.
Controale peste controale. Doar-doar s-ar găsi ceva urme de posibilă violenţă. Ba mai mult, coregrafia pe care au mai avut-o ultraşii pentru meciul cu Dinamo nu a avut succes nici la Craiova, dar, dacă atunci ea nu a mai apucat să fie afişată la observator pentru aprobare, de data aceasta, „violenta“ coregrafie a fost întoarsă din drum tocmai de conducerea clubului. Lucian Mitu a inspectat şi interzis personal show-ul pregătit de fani tocmai pentru că, în gândirea conducerii, s-a bănuit că va spori nervozitatea şi galeria o să răbufnească.
Surpriză de proporţii la meci, deoarece, în afara pancartelor la adresa conducerii alb-albastre, galeria a fost alături de echipă. O palmă şi mai mare pentru conducere pentru că, dacă înainte lumea hulea ultraşii pentru apostrofările aduse lui Mititelu, acum a înţeles că devotamentul faţă de echipă e necondiţionat şi că, de fapt, cei 200 de oameni nu sunt toţi nebuni şi nu sunt în nici un caz aşa de „duşmani“ cum îi catalogase patronul.
Deranjat de ceea ce au făcut suporterii, Mititelu a ieşit cu o declaraţie în care susţinea că Universitatea Craiova nu s-a delimitat niciodată de fanii săi, deşi pe site-ul clubului stătea postat, la un moment dat – pentru că între timp au fost şterse (pe sistem comunist) urmele prigonirii – celebrul fax din care citez: „De asemenea, orice grup de persoane care se vor a fi suporteri ai Universităţii Craiova o fac pe cont propriu (deplasarea la meci – n.r.), noi neavând legătură cu aceştia“.
Cu această dezicere, conducerea clubului nostru şi-a tăiat singură creanga de sub picioare, iar cale de împăcare, în opinia mea, nu cred că mai există. Indiferent de numărul de postere, steguleţe şi eşarfe împărţite gratis. Nici măcar rezultatele echipei nu-l mai pot salva pe Mititelu, deoarece echipa este susţinută (dacă este lăsată), în prezent, alţii fiind cei vizaţi pentru apostrofări.
Problema este însă când se vor termina oare minciunile? Când îşi va asuma conducerea responsabilitatea pentru ceea ce a făcut şi când o să se recunoască neputinţa în gândire de care dă dovadă? Când o să fie pace şi linişte la Craiova? Probabil, tocmai lipsa de sinceritate deranjează cel mai mult şi umilinţa la care suntem supuşi toţi suporterii Ştiinţei atunci când ne facem speranţe, vise sau alte idei legate de viitorul echipei. Suntem nişte naivi înnăscuţi şi poate aşa o să rămânem, dar batjocura şi minciuna trebuie să înceteze, iar lucrurile trebuie să se desfăşoare ca într-o familie, deoarece clubul acesta nu este afacerea personală a lui Mititelu.
Apropo de patroni faimoşi, clubul a trecut prin mâinile mai multor războinici din promisiuni. Ei au plecat, iar alături de echipă au rămas tot celebrii duşmani, care, între timp (după cum spuneam într-un editorial trecut), din doi-trei s-au făcut 10-20, pentru ca acum să ne trezim cu 100-200, ce au fost împotriva Craiovei încă de la început. Urmează tot stadionul?
Felicitări echipei pentru jocul prestat cu Poli şi păcat că Bornescu ne face să regretăm că nu s-a dus la Rapid astă-vară. În rest, numai bine, bafta multă şi trei puncte la Urziceni!