Cred ca ar fi necesara o noua logica pentru a intelege ce se intâmpla la noi. Sau multa fantezie, absconsa si perversa. Altfel cum sa intelegi ca, pe masura ce o mare parte dintre noi saraceste incontinuu, o alta parte se imbogateste vertiginos. Unii sunt dati afara din apartamente pentru ca nu-si pot plati intretinerea, iar altii isi fac vile in Italia, Spania sau pe Coasta de Azur. Unii sunt deconectati de la incalzire, iar altii colectioneaza obiecte de arta. Iar când, fara a-i acuza apriori, li se cere unora sa-si justifice averile, acest lucru este considerat o manevra politica de intimidare. Se invoca vicii de procedura si incalcarea drepturilor omului. Dar numai cei ajunsi au drepturi; despre drepturile prapaditilor, ale celor obligati sa traiasca doar cu 3 milioane de lei pe luna nu vorbeste aproape nimeni. Nu se doreste sa se inteleaga ca, daca statul nu are suficienti bani pentru pensii, pentru sanatate, pentru invatamânt, asta se datoreaza faptului ca unii s-au infruptat copios din banii publici. Si daca acum se incearca recuperarea, legala, si pe cât e posibil a unei parti din sumele furate, imediat se vocifereaza ca este vorba de o manevra politica de discreditare. Care discreditare? Nu s-au discreditat ei destul? E adevarat ca demersurile de verificare a averilor necesita o anumita ordonare si aceasta ordine stabilita poate fi discutata. Dar nu se doreste verificarea anumitor persoane, ci a unora dintre acele persoane ale caror averi pot genera suspiciuni. Dupa ce atâtia ani nimeni nu s-a legat de situatiile dubioase, abordarea deschisa, frontala, a coruptiei determina legitime nemultumiri. Si daca privim lista celor vizati pâna acum, nu mi se pare ca anumite grupari politice sunt privilegiate, ci doar ca anumite grupari politice, profitând de faptul ca se aflau la putere, au profitat mai mult decât altele…
In satul copilariei mele problemele erau mult mai simple; hotul era hot si gata. E adevarat ca aceasta profesie avea diverse specializari. O categorie nobila de hoti o constituiau hotii de cai, meserie pe cale de disparitie. L-am apucat pe ultimul reprezentant al uneia din cele mai cunoscute familii de hoti de cai din Moldova. Il chema Caloianu. Traia in afara satului, pe mosia Gologanul, intr-o vaioaga ascunsa de o padurice de salcâmi. Era mic si iute, ca un viezure, si cu greu tempera focul din privirile sale, diminuat de privirea piezisa. Nu era usor sa furi cai de la Viena sau Budapesta si sa-i aduci in tara. „Spune-mi caii cum se fura/ Noaptea pe fulgeratura“. Azi se fura mult mai usor. Un post inalt in politica sau administratie, cunostinte cu aceleasi preocupari… E mai usor sa obtii rambursari de TVA decât sa vii in tara cu cai furati de la Viena.
Mai aveam in sat hoti de grâne, cei care furau de pe câmp, de pe pamântul altora. Aici procedura de pedepsire era simpla si traditionala de zeci si zeci de ani. Hotul, cu o frânghie legata de gât, era purtat in pielea goala pe ulitele satului. Mos Tudorica, gornistul primariei, mergea inainte, anuntând evenimentul. Femeile ieseau la porti si comiteau un viciu de procedura; cu urzici proaspat culese il mângâiau temeinic pe podoabele masculinitatii. Era vorba deci de respectarea drepturilor femeii, nu ale omului.
Ma gândesc cum ar fi daca o justitie locala s-ar aplica si acum. Ar putea reiesi o relatare de tipul urmator. Lui Suca a lu’ Fumuratu din Cucuietii din Dos i-au furat porcul din cotet. Hotul a spart termopanul ferestrei cotetului si a luat animalul; dupa ce i-a dat una in cap, ca sa nu mai guite, ceea ce a indignat societatile pentru protectia animalelor, si in special a porcilor. Porcul, zbatându-se, a spart troaca de portelan chinezesc, ceea ce a mâniat crunt pe proprietar. SRI-ul din comuna a interceptat o convorbire intre Veta a lu’ Cracanatu si Geta a lu’ Prapaditu, din care reiesea ca hotul ar fi Marin a lu’ Fasolaru. S-a intocmit un raport care a fost inaintat primarului, Fane a lu’ Jegosu. Cum Marin era cumnat cu Fane, raportul a fost secretizat, urmând sa fie facut public peste 100 de ani. Dar lucrurile au transpirat, iar cauza s-a discut la ONG-ul de la cârciuma lui Stelica Patrafiru. (Stelica a fost popa, dar, deoarece se impartasea des cu sângele Domnului si cânta la nunti „Vesnica pomenire“ iar la inmormântari „Isaiia dantuieste“, s-a reciclat). Marin s-a aparat, spunând ca este vorba de o manipulare politica, el fiind cu opozitia, iar Suca – cu puterea. Completul de judecata a opinat ca e nevoie de un viciu de procedura. S-a constatat ca acest viciu a fost comis de javra Labus, care, in loc sa latre la Marin, a dat din coada. Cum Marin taiase deja porcul, a tratat cu niste friptane zdravene comisia de ancheta, care l-a achitat din lipsa de probe.
Poate ca povestea vi se pare grotesca si de prost gust. Dar orice asemanare cu cazuri reale nu este deloc intâmplatoare.
