Democratie blocata

Ne-a vizitat tara Giacomo Santini, purtatorul de cuvant al formatiunii „Forza Italia“ (aflu), partid condus de premierul Silvio Berlusconi. Cand si-a recapitulat impresiile, inainte de plecare, Santini (care e si parlamentar european) a facut o declaratie ce nu va fi fost deloc pe placul oficialitatilor noastre, obisnuite, pe baza de sarmalute si tuica, plus alte semne ale ospitalitatii, cu complezente: „Democratia – a zis el – este doar o fatada in Romania“.

Fara sa cunoasca, probabil, teoria lui Maiorescu, a „formelor fara fond“, oaspetele italian a vrut sa sugereze ceva similar: ca traim in aparente cu pretentii democratice carora nu le-am dat, inca, substanta. Si, privita astfel, remarca lui e corecta. Daca iau, insa, la propriu termenul „fatada“, nu cred ca dl Santini are dreptate. Si nu pentru ca eu as avea pareri mai bune decat domnia sa despre cum arata democratia pe malurile Dambovitei, dupa treisprezece ani de tranzitie mizerabil gestionata, ci pentru ca „fatada“ presupune, totusi, „ceva“. Ea aminteste de zidurile lui Potiomkin, care au reusit s-o insele pe Ecaterina a II-a dandu-i iluzia ca dincolo de ele se afla o Rusie prospera. Or, democratia noastra nu are, ma tem, nici atat: o fatada creatoare de iluzii. Mizeria din ceea ce numim „Romania reala“, haosul, coruptia sunt la lumina zilei, ca gunoaiele si gropile din Bucuresti, neascunse de nici o fatada. Si, mai ales, se poate observa cu ochiul liber ca mecanismul democratic, capabil sa miste lucrurile din loc, spre normalitate, e blocat.

Recent, a fost publicat un sondaj CURS care a ridicat adrenalina noului ocupant al fotoliului de secretar general al PSD, dl Agathon, cel cu palmierii de pe litoral. Din cauza nervilor, succesorul lui Gusa a uitat ca abia propusese un cod al manierelor elegante in politica si s-a destrabalat in limbaj, spunand, intre altele, ca sondajul este „o facatura“. Ce-i drept, „facatura“ nu e, probabil, neprihanita, cum n-a fost neprihanit nici Raportul Societatii Academice Romane (a nu se confunda cu Academia Romana) care l-a insotit. Cu toate acestea, citit atent, sondajul pune, dupa parerea mea, un diagnostic exact: democratia romaneasca e blocata intr-o contradictie. Pe de o parte, multi romani nu ezita sa-si marturiseasca nemultumirea fata de modul cum guverneaza tara PSD. Peste 62 la suta dintre persoanele intervievate considera ca mergem intr-o directie gresita. Jumatate dintre romani spun ca traiesc mai prost acum decat anul trecut. Doar un roman din patru mai crede in guvernul Nastase. Aceste cifre arata o societate romaneasca roasa grav de dezamagiri si pesimista, care crede doar in Biserica si in Armata si aproape deloc in parlament sau in partidele politice. De altfel, 35 la suta din cei intrebati s-au recunoscut indecisi politiceste, sau au declarat ca nu mai merg la urne. Pe de alta parte, optiunile de vot merg in continuare, in mare masura, spre PSD! 43 la suta.

Cum se explica aceasta contradictie? Nu vad decat o explicatie posibila. Romanii nu gasesc o alternativa pe care sa mizeze. Nici PNL, nici PD, si cu atat mai putin partidele de tot marginale, care joaca rolul de simple figurante pe scena politica, nu sunt socotite, deocamdata, o solutie pentru a da carutei democratiei romanesti si o roata dreapta.

S-a glosat mult pe tema „modelului bulgaresc“, cantarindu-se sansele unei uniuni a liberalilor cu democratii. Dar acest proiect se impiedica nu numai de orgoliile si de veleitatile celor doua partide. Se impiedica si de fantoma defunctei Conventii Democrate, de care sunt legate amintiri dintre cele mai urate. Mai mult, PNL si PD stau in fata tavalugului pesedist si, ca sa-si dea curaj, scot strigate razboinice. Mesajul lor catre alegatori este unul pur negativ: „Vrem sa inlaturam PSD de la putere“. Or, nu cred ca e de ajuns atat.