Opozitia si alegerile anticipate

Efectul pervers al ideii anticipatelor este ca se pare ca a trezit la realitate opozitia care dormea dulcele somn cu vise de marire.

Premierul Adrian Nastase se consulta cu virfurile Partidului Social Democrat si emite ideea alegerilor anticipate, pentru primavara anului 2003. In acelasi timp, presedintele cheama toate partidele parlamentare la Cotroceni pentru a se consulta cu acestea privind felul in care va evolua Romania dupa ce vom fi invitati (saptamina aceasta) sa facem parte din NATO. Un vis, un proiect, o certitudine. Dar consultarile prezidentiale sint ignorate de mass-media. Pentru mass-media, e clar, sintem in NATO, vom relata de la fata locului, nu mai este nimic special. A, daca eram exclusi, oho, ce mai stire!!! Dar asa, cine mai este interesat de o certitudine?

Alegerile parlamentare anticipate, aceasta da, este o stire. Multe necunoscute: ce vor face politicienii, cine cu cine se aliaza, cum se vor face listele, ce spun sondajele, adrenalina creste, jurnalistii sint interesati, publicul mai putin, dar citeste ce scriu ziarele.

Ciudatenia este insa ca numai PSD si PRM doresc alegeri anticipate. Partidul Romania Mare pentru ca liderul sau nu se poate impaca deloc cu ideea ca a pierdut presedintia in 2000 si pentru ca acelasi lider crede ca „adevaratele sondaje“ il arata la cifre care se apropie de suta la suta. Partidul Social Democrat doreste alegeri anticipate pentru ca vrea sa se concentreze pe aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, o alta incercare grea, dupa aderarea la NATO. Nici liberalii, nici maghiarii, nici democratii nu sint excesiv de incintati de perspectiva alegerilor anticipate. Liberalii si democratii se uita la cifrele din sondaje, care spun ca au, intr-adevar, mai mult decit au obtinut la alegerile din 2000, dar nu prea au sanse sa participe la guvernare daca se organizeaza alegeri anticipate. Liberalii au acum in jur de 15 %, iar democratii- in jur de 10 %. Impreuna fac o patrime din electorat, ceea ce nu le permite sa se gindeasca la guvernare cind au in fata un colos de aproape 50 % si un partid dur ca PRM de 20 %. Prin urmare, liberalii si democratii cer presedintelui sa alunge ideea anticipatelor si sa tempereze conducerea partidului care l-a adus la putere.

Pentru un observator exterior, situatia este foarte democratica. Opozitia cere presedintelui sa medieze intre propriul partid si ea insasi. Intr-adevar, acesta este rolul presedintelui dupa Constitutie. Iar presedintele Iliescu isi face datoria constitutionala. Spune ca se mai gindeste.

In paralel, liberalii si democratii cauta sa inteleaga de ce PSD nu s-a erodat dupa doi ani de guvernare si de ce ei nu au crescut in acelasi timp. Parca acesta era modelul. CDR se erodase puternic dupa primii doi ani de guvernare, atit de puternic incit fostul presedinte Constantinescu a fost obligat sa numeasca in patru ani trei prim-ministri, ultimul chiar din afara partidelor. Da, asa s-a intimplat cu CDR. Dar nu s-a intimplat la fel cu PSD.

CDR a ignorat complet agenda publicului. Publicul vrea domolirea inflatiei, PSD a redus-o, CDR nu a controlat-o. Publicul vrea liniste politica, CDR era plin de vioiciune, nu trecea saptamina fara vreo nefacuta, PSD guverneaza de doi ani, iar cea mai mare tulburare politica este gilceava dintre Basescu si Nastase, altfel simpatici amindoi. Publicul doreste cresterea standardului de viata, CDR il reducea, iar in timpul PSD, cel putin nu mai scade. Publicul vrea crestere economica, CDR ne-a oferit crestere economica negativa (frumoasa sintagma), PSD livreaza crestere economica. Publicul vrea eliminarea vizelor, PSD a eliminat vizele Schengen. Publicul vrea aderarea, la NATO, PSD a oferit aderarea, la NATO.

Concluzia oricui este clara. Unii respecta agenda publicului, altii nu. Daca PSD respecta agenda actuala a publicului, atunci nu are nici un motiv sa se vada depreciat in sondaje. Nu are nici un motiv, de asemenea, sa ceara alegeri anticipate, cel putin din punct de vedere al aprecierii publicului. Dar a cerut. Poate ca are alte motive. Atit de subtile ca nimeni nu le pricepe.

Liberalii si democratii nu au decit doua posibilitati de crestere: fie asteapta pasivi sa vada o eroziune a credibilitatii Partidului Social Democrat, fie schimba agenda publicului. Pasivitatea nu a adus nici un rezultat palpabil. Schimbarea agendei publicului este insa o operatiune de profesionisti ai politicii, de oameni care stiu ce vor. Opozitia este slaba pentru ca a optat pentru strategia PSD pe vremea opozitiei: stati linistiti, ca astia cad singuri. Asa s-a intimplat. Nimeni nu a distrus CDR. S-a distrus singur. Dar aceasta strategie, care a mers pentru PSD, nu merge si pentru liberali si democrati. Cel putin pina in prezent. Daca opozitia vrea sa fie puternica, trebuie sa propuna teme noi pentru agenda publicului. Sa le propuna, sa le impuna si sa convinga publicul ca pot sa le rezolve. Altfel, cu anticipate sau fara anticipate, mai degraba fara, PSD va face si guvernul urmator. Aceasta este explicatia pentru care Stolojan si Basescu au inceput sa se agite.