Coruptia, eterna poveste

Pana nu demult, acuzatiile impotriva coruptiei din PSD veneau numai din afara Puterii actuale. De la partidele din Opozitie si de la ziarele, inca, independente. Nu-mi amintesc sa fi existat inainte de ’96 sau in primul an al guvernarii Nastase voci care sa acuze de coruptie PSD din interior. PSD (sub diversele sale denumiri succesive, FDSN, PDSR) se comporta ca atunci cand un alai compus din sefii partidului, in cap cu Adrian Nastase, l-a escortat in semn de solidaritate pe faimosul Bivolaru pana la Parchetul General. Nici clientela nu avea motive de neliniste. Protectia mai-marilor din PSD o ferea de suparari penale. Cativa invartitori de afaceri dubioase care s-au vazut deranjati de Politie sau de Procuratura s-au convins repede ca principiul din Constitutie, „nimeni nu e mai presus de lege“, are o valoare pur decorativa. Cel mult, se refera la gainari si la coruptii de alta culoare politica.

De la o vreme, insa, asistam la o adevarata epidemie de scandaluri interne in PSD. Tonul l-a dat, din cate imi amintesc, Oradea. Scandalul in centrul caruia se afla Adrian Tarau, fiul fostului prefect de Bihor, acuzat de contrabanda cu produse petroliere, si, mai nou, dezvaluirile clamoroase facute de deputatul PSD Mihai Bar au introdus Bihorul in folclorul coruptiei, ca termen de comparatie. „Ceea ce s-a intamplat la Bihor e joaca de copii fata de ceea ce e la noi“, a zis, intr-o sedinta de grup parlamentar, senatorul PSD Bindea, dand de inteles ca in Maramures abcesul e si mai mare, si mai plin de puroi. La randul sau, deputatul PSD de Suceava, Ioan Bancescu, l-a acuzat recent pe presedintele PSD Suceava ca a transformat judetul intr-un „sultanat“. La Vrancea, seful PSD din judet a fost acuzat de presedintele Camerei de Comert ca pretinde „sponsorizari“ din ce in ce mai mari de la oameni de afaceri, amenintandu-i, in caz ca nu se conformeaza, cu represalii. Si de la Constanta se aud incriminari. Sunt in jur de sase, pana acum, filialele PSD unde au izbucnit conflicte, urmate de dezvaluiri. Toate, repet, venite dinlauntrul partidului care are haturile puterii.

Care e cauza acestor scandaluri? Se afla ea in razboaiele locale, in frustrarile unor beligeranti care si-au pierdut pozitiile? Sau conflictele de interese personale, care au rupt tacerea, sunt nu cauza, ci ocazia unor dezvaluiri care nu mai puteau fi ascunse? Greu de spus. Probabil, adevarul e undeva pe la jumatatea drumului. La Bucuresti se incearca prin toate mijloacele stingerea incendiilor locale, inainte ca ele sa-i indemne si pe altii, din alte judete, sa procedeze la fel. Nu se admite ca realitatile putrede sunt, intr-adevar, putrede. Si se vrea bagatelizarea acuzatiilor, inclusiv prin argumente comice, cum e cel utilizat de Cosmin Gusa, ca „o acuzatie adusa de un om, la cateva mii de alti oameni, nu e o problema mare, ci una mica“. Dar sa fie vorba, oare, numai de „frustrati“ care „au vorbit“? Explicatia ni se pare prea simplista pentru a nu fi deocheata. Ministrul Administratiei Locale, dl Cozmanca, a anuntat intr-o conferinta de presa recenta (dupa ce a incercat sa aiba haz sfatuindu-i pe mai-marii din judete sa se mute in bordeie pentru a nu mai starni suspiciuni) ca se va face ordine in lunile de vara, acolo unde au izbucnit scandaluri. Dar e greu sa fii optimist dupa ce te-ai lamurit cam la ce fel de ordine se gandea dl Cozmanca, amenintandu-i, intr-un mod nu tocmai voalat, pe cei care „au vorbit“ ca nu vor mai fi trecuti pe viitoarele liste electorale.

Imi reamintesc ca, pe la inceputul anului, am salutat un discurs tinut de Adrian Nastase in fata mandarinilor din PSD. Primul ministru vorbea atunci de depolitizarea coruptiei si de nevoia de a inlatura „uscaturile“ din propria ograda. Ce s-a intamplat in jumatatea de an care a trecut de-atunci? Imi poate da cineva un singur exemplu de „uscatura“ inlaturata din PSD? Poate numi cineva un singur mare corupt din clientela partidului de guvernamant care a ajuns sa cunoasca rigorile legii? Pana la proba contrarie, ma tem ca „uscaturile“, nefiind deranjate, vor stimula putregaiul. Ceea ce ameninta sa faca din „anticoruptie“ o vorba goala.