Cobor din avion la Atena. O seara calda de sfirsit de februarie, dar nu am chef de nimic. Ma incearca o gripa, iarasi, a doua anul acesta. Ma gindesc ca am cam imbatrinit, ca ar trebui sa ma adun de pe drumuri, sa mai stau pe acasa, nu calare pe avioane, cazat prin hoteluri, unde receptionerii ma cunosc mai bine decit administratorul blocului din Obor. Iau un taxi, ajung la hotel, ma cazez, da, da, smoking room, very smoking, imi desfac hainele, ma gindesc sa ies o jumatate de ora pentru o plimbare scurta inainte de un somn cu griji, ca miine am o intilnire care va incepe la 9 dimineata si se va termina la 9 seara. Si nu stiu daca o sa-mi recuperez banii de la afurisitii astia de parteneri. Care oricum isi bat joc de noi, parca am cazut din copaci, se dau mari. Iar TVA-ul, salariile, telefoanele, asigurarile, acum am ajuns si penal daca nu le platesc. Eh, ce daca, m-au inchis si aia, o sa ma inchida si astilalti. Ce, e putin lucru sa fii la racoare si in dictatura, si in democratie?
Cobor din hotel, gasesc un chiosc cu o vitrina frigorifica, o deschid, iau o apa Dorna, ii dau o jumatate de euro chioscarului, thank you, parakalo.
Si ma opresc in mijlocul drumului, cu sticla la gura.
Mi-a trecut gripa.
O sa-i trosnesc pe parteneri. Ii pun la punct. O sa platesc si taxele.
Este pentru prima data in doisprezece ani de cind umblu prin lume cind gasesc un produs romanesc, cu o marca romaneasca, pe o strada oarecare. Nici macar nu m-am uitat la ce mai era de vinzare in vitrina. Am luat automat produsul cunoscut.
Deci, se poate.
Numai sa vrei.
Dar iaurtul Napoca ?
Dar vinul de Jidvei ?
Dar pastele Baneasa ?
Dar camasile Braiconf ?
Dar merele de Voinesti ?
Dar prunele de Vilcea ?
Dar sosurile Topway ?
Dar brinza de Homorod ?
Dar ciocolata Poiana ?
Dar noi, ceilalti, de ce nu putem? Numai Dorna poate ?
