Populaţia din Kibera, unul dintre oraşele unde celebrele bidonville (cartiere de locuințe mizere, de barăci construite din deșeuri industriale, din tabla bidoanelor uzate etc., unde locuiește populația săracă) sunt mai numeroase ca oriunde altundeva, ne oferă unul dintre cele mai impresionante exemple despre ce înseamnă respectul faţă de mediul care ne înconjoară.
Aici copiii se droghează de mici, există cea mai ridicată concentrare de bolnavi de HIV din toată Kenya, iar furturile, violurile și crimele sunt la ordinea zilei. Cu toate acestea, în 2008, Green Dreams, o companie locală, a avut curajul să lanseze o provocare practic imposibilă: să transforme depozitele de deşeuri în ferme ecologice. După trei luni de muncă asiduă, miracolul s-a produs, iar pe 29 iulie, 30 de familii implicate în proiect au început să cultive legume bio. La sfârşitul anului 2008, la World Architecture Festival din Barcelona, bucătăria ecologică a comunităţii Kibera a obţinut un premiu special la categoria „Energy, Waste and Recycling“. Iar cei prezenţi au salutat momentul, plini de admiraţie, dar şi de uimire că aşa ceva a fost posibil într-o ţară precum Kenya, unde aerul este poluat de cărbunele folosit pentru încălzire şi pentru pregătirea hranei în toate şcolile şi spitalele din ţară, iar PET-urile au „cucerit“ toate lacurile, pădurile şi parcurile ţării. Kibera, o comunitate născută din gunoaie, a lansat întregii ţări un mesaj: „Să ne eliberăm de sclavia cărbunelui, de dependenţa de lemn, apărându-ne astfel pădurile, şi să învăţăm să gătim reciclând gunoaiele“. Gunoaiele arse în cuptoarele din Kibera generează căldura necesară pentru sterilizarea apei şi pentru a găti. Orice tip de deşeuri este binevenit, întrucât „cuptorul“ din Kibera atinge o temperatură de 500 de grade Celsius, eliminând astfel toxicitatea din cele mai periculoase materiale.
Eco din pruncie
În cealaltă parte a lumii, mai exact în Choco, o regiune din Columbia, ecologia, biodiversitatea, ecosistemele sunt predate copiilor încă din şcoală, în speranţa că într-o zi îşi vor apăra paradisul de cei care vor să îl distrugă. Din păcate, intenţiile nobile şi sistemul didactic se confruntă cu realitatea dură a vieţii cotidiene. Minele ilegale, artizanale şi semi-industrializate constituie principala slăbiciune a economiei din această regiune. Condoto, Istmina, Andagoya, fără mine şi mineri probabil nu ar exista, însă preţul pe care trebuie să îl plătească este cumplit. Minele au distrus ecosistemele aflate oricum în pericol, au contaminat apa, aerul şi terenurile cu mercur, poluează pământul cu uleiurile minerale, distrug peisajele, forţând animalele şi păsările să migreze.
Tot în Columbia, în departamentul Cesar, unde locuiesc indienii arhuacos, pasiunea pentru mediu are alte conotaţii. În urmă cu cinci ani, arhuacos din Gun Arawun, un sătuc din apropiere de Sierra Nevada, au observat că apele cascadelor lor şi fructele din grădini nu mai au acelaşi gust. Totul avea un gust diferit, neplăcut, chiar greţos – mirosul toxic al gunoiului. După ce s-au uitat mai atent de jur împrejur, au descoperit că gunoaiele le distruseseră pământurile. Treptat şi în linişte, materialele şi alimentele aduse de turişti, dar şi cele cumpărate şi consumate de membrii comunităţii începuseră să îşi facă simţită prezenţa, indiferent că era vorba de plastic, tetrapak, cutii de carton, sticle, dar mai ales baterii, aparate acustice, ceasuri, aparate de fotografiat. Atunci când se descarcă, indiferent că ajung într-un incinerator sau într-un depozit de deşeuri, reprezintă un factor de risc extrem din cauza cantităţii de mercur lichid pe care o conţin. Un astfel de aparat poate contamina până la 600 de litri de apă. După ce au identificat cauza problemelor, localnicii au luat măsuri. În fiecare noapte, un grup de indieni „ecologişti“ părăsesc satul şi se îndreaptă spre centrul de colectare a deşeurilor din Sabana Crespo. Timp de şapte ore, suiţi pe spatele măgarilor, „ecologiştii“ traversează zone periculoase, unde paramilitarii şi luptătorii de gherilă sunt la ei acasă, doar pentru a-şi recicla gunoaiele. La început, misiunea lor era un fel de ruletă rusească. Când paramilitarii le verificau sacii şi nu găseau decât gunoaie, credeau că sunt luaţi în batjocură şi îi ucideau. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat, iar acum misiunea băştinaşilor a devenit ceva mai uşoară.
