În timpul somnului, mai mulţi delfini emit sunete specifice mai degrabă balenelor, care i-au obligat pe zoologi să apeleze la Freud pentru a înţelege neobişnuitul fenomen, relatează lastampa.it. Strânsa legătură dintre balena cu cocoașă (Megaptera novaeangliae), cunoscută pentru varietatea de sunete pe care o emite, şi delfini rezultă dintr-un studiu publicat în ultimul număr al publicației Frontiers in Comparative Psychology. Studiul este rodul monitorizării a cinci delfini din acvariul Planète Sauvage din Port-Saint-Pere, Franţa. În fiecare zi, Péos, Mininos, Cécil, Teha şi Amtan – cum se numesc cei cinci delfini – sunt protagoniştii unor spectacole acvatice care au în fundal multiple sunete marine, iar noaptea, personalul administrativ a observat că aceştia emit împreună o melodie singulară şi repetitivă. Pentru a descoperi cauzele acestui fenomen, conducerea acvariului a apelat la o echipă de specialişti de la Universitatea franceză din Rennes. Astfel, etologul Martine Hausberger a instalat mai multe microfoane acvatice pentru a capta mai bine sunetele emise în timpul nopţii de delfini. Înregistrările au continuat timp de opt nopţi, specialiştii identificând 25 de sunete inedite pe care delfinii nu le mai emiseseră. Şi pentru că este vorba de animale marine fără un talent special pentru imitaţii acustice, cercetătorii au început să le descompună pe aparate digitale, pentru a-şi da seama despre ce e vorba.
Mister dezvăluit
Surpriza lor a fost destul de mare când au descoperit o secvenţă identică a acestor 25 de sunete în emisiile sonore ale balenei cu cocoaşă. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât delfinii s-au născut în captivitate, nu au trăit niciodată în ocean şi, prin urmare, nu aveau cum să se întâlnească vreodată cu o balenă.
Misterul a fost înlăturat cu ajutorul coloanei sonore a spectacolelor acvatice susţinute la Planète Sauvage, care include o secvenţă completă cu cele 25 de sunete care reproduc strigătul de chemare al balenei. Imitaţia s-a dovedit atât de perfectă, încât atunci când Hausberger a prezentat secvenţa unor specialişti în viaţa marină aceştia nu au putut-o diferenţia de strigătul original. Primul care a formulat o concluzie a fost Peter Tyack, biolog britanic la Universitatea din St. Andrews şi specialist în limbajul animal. În opinia acestuia, „delfinii imită inconştient balenele în timpul somnului, pur şi simplu pentru că asta visează“. Tentativele de a-i convinge pe cei cinci delfini să reproducă aceleaşi 25 de sunete şi în timpul zilei au eşuat. De aici şi concluzia lui Bill Blakemore, specialist și el în viaţa marină, care consideră că ceea ce se întâmplă demonstrează că delfinii au un „inconştient similar cu al oamenilor“ şi, aşadar, cum spune Freud, în somn sunt capabili să facă lucruri pe care treji nu şi le amintesc şi nu le pot repeta.
• Delia Pătru
