Rănile bătrânului continent
de Péter Nádas, Editura Curtea Veche, 2010
Considerat unul dintre cei mai importanţi prozatori maghiari, dar şi europeni ai momentului, Péter Nádas este cunoscut în România graţie eseurilor sale publicate de-a lungul anilor în revista Observator cultural. La Editura Curtea Veche este în pregătire romanul „Apocalipsa memoriilor“, pe care critica internaţională l-a comparat cu romanele lui Marcel Proust sau Thomas Mann. Susan Sontag, faimoasa scriitoare americană, afirma că acest roman este „cel mai mare… al contemporaneităţii“! Ne vom convinge în curând dacă lucrurile stau aşa, deşi Susan Sontag era foarte parcimonioasă cu laudele la adresa scriitorilor contemporani.
Cei care vor citi eseurile reunite în culegerea apărută la „Curtea Veche“ vor putea constata uşor temele predilecte ale scriitorului maghiar. Este vorba de constant dureroasele probleme ale Bătrânului Continent, de rănile încă neînchise după două conflagraţii mondiale şi câteva revoluţii devastatoare. Vechea Europă rămâne un loc unde civilizaţia lumii şi-a găsit una dintre vetrele predilecte, dar de unde au pornit şi idei dintre cele mai periculoase pentru libertatea umană, în pofida unor semnale de alarmă trase de cele mai lucide minţi ale sale.
Pentru Nádas, care scrie inspirat de fiecare dată de un patos al lucidităţii („Nu perora în numele adevărului…, ci caută să descoperi ce anume este raţional în prezent“), Europa este un loc unde omul se priveşte pe sine într-o manieră care nu poate scăpa unui observator care are ce învăţa din diversitatea existentă aici. Cele 14 eseuri ale cărţii surprind starea de graţie, sau de cădere, a unor personaje obişnuite ale lumii europene, oameni simpli confruntaţi cu propriul destin, dar şi pragurile conştiinţei prin care trec intelectualii şi politicienii acestui continent care a cunoscut cei mai mari împăraţi şi regi, dar şi Iluminismul, „religia“ salvării demnităţii umane. Până la un punct, însă, pentru că această „religie“ pe placul lui Voltaire a sombrat adesea în dictatură şi totalitarism. Este ceea ce analizează cu precădere Péter Nádas, „un martor incomod“, cum îl defineşte Carmen Muşat, în eseuri strălucitoare în care analizează într-un stil de mare povestaş încrâncenata şi divergenta condiţie umană. Nádas este un intelectual central-european de factura proeminentă a unor Vaclav Havel, Adam Michnik, Csezlav Milosz, W. Gombrowicz, Norman Manea sau Herta Müller, preocupaţi, de asemenea, de restaurarea demnităţii umane, scriitori ai omului pentru care adevărul şi dreptatea trebuie mereu puse în discuţie şi căutate neîncetat pentru ca acestea să poată triumfa într-o lume abia ieşită de sub teroarea totalitarismului brun sau roşu. Cu câteva pagini în care apare ca actor, principal sau secundar, inclusiv România – sau o parte din ea – eseurile lui Nádas sunt un caleidoscop menit să configureze o hartă certă a demnităţii europene, aşa cum a putut fi ea gândită de mari scriitori şi oameni de cultură pentru care inima omului este tot ceea ce poate fi mai demn de protejat în imensele abatoare ale morţii create de acei egregori ai „banalităţii răului“.
„Rănile bătrânului continent“ este o carte care cu greu se poate uita şi care invită constant la meditaţie şi veghe.
