Brianna Karp a reuşit să ia viaţa de la început datorită blogului său care a făcut-o celebră şi i-a permis să îşi găsească chiar şi un partener de viaţă.
„Eram o tânără tipică din Orange County. Educată, cu un loc de muncă bun, cu un curriculum perfect, nu consumasem niciodată droguri. Şi brusc am pierdut tot, nu am mai avut casă şi tot ce aveam era un câine uriaş pe care trebuia să îl car după mine“. A doua viaţă a Briannei Karp, din California, începe aşa, cu trei rânduri scrise la repezeală pe un blog. Prima începuse cu 24 de ani în urmă şi se consumase între şcoală, câteva locuri de muncă şi manuale. Plecată de acasă la 18 ani, Brianna a terminat şcoala cu note maxime şi şi-a găsit un loc bun de muncă într-o mare companie. Salariul bunicel pe care îl primea aici îi permitea să trăiască liniştită, să îşi cultive pasiunea pentru haine şi pentru accesoriile de firmă, să iasă frecvent cu prietenii şi să aibă câteva poveşti de dragoste. Apoi a venit criza financiară, care a devorat tot ce i-a ieşit în cale. Când societatea la care a lucrat a început să facă restructurări, Brianna, care avea un venit anual de 50.000 de dolari, a fost printre primii angajaţi daţi afară. Economiile erau puţine, chiria – mare, astfel că în mai puţin de o săptămână a trebuit să părăsească locuinţa. „M-am pomenit pe drumuri în trei zile. Ideea mă teroriza. Nu mă gândisem niciodată că o să ajung să trăiesc pe stradă. Am învăţat, am talent, am muncit întotdeauna din greu, cum să mi se întâmple mie aşa ceva? Am izbucnit în lacrimi, am plâns câteva ore. Am plâns şi am aşteptat să îmi treacă frica. Apoi am început să îmi planific viitorul“, povesteşte tânăra. Primul pas a fost să găsească un loc unde să doarmă. Logic, în prima fază a revenit acasă la părinţi. Însă, tatăl vitreg care suferea de probleme psihice şi mama sa nu au suportat-o prea mult şi după câteva zile au dat-o afară. Nici la prieteni nu erau prea multe şanse să găsească găzduire. „Aveau prea multe probleme şi ei. Unii îşi pierduseră locul de muncă, iar alţii stăteau în case mult prea mici“, povesteşte Brianna.
Planul B
În acest moment, a intrat în vigoare planul B: să recupereze vechea camionetă cu rulotă pe care tatăl natural i-o lăsase moştenire şi să se mute în parcarea unui supermarket din lanţul Wal-Mart. Brianna mai avea în buzunar doar 300 de dolari. Cinci îi investeşte într-o cafea la un bar cu acces wi-fi. De aici se conectează la internet, deschide un blog şi începe să îşi povestească peripeţiile: plimbările cu câinele în căutarea unei porţii de mâncare, atenţia pentru îmbrăcăminte, în ciuda dificultăţilor. Blogul se numeşte „The girl’s guide to homelessness“ („Ghidul pentru fetele fără adăpost“). Încep să apară şi primii cititori. „Primul meu cititor a fost un tânăr din Portsmouth, Matt, care a devenit un vagabond după ce şi-a pierdut locul de muncă şi soţia“. Matt, care administrează un site pentru scriitorii vagabonţi, homelesstales.com (poveşti ale celor fără de adăpost), o încurajează. Uşor, uşor, Brianna se lasă dusă de val. Nu mai scrisese până atunci, dar se distrează. În parcarea unde se adăpostise, timp liber avea berechet.
Lecţii de supravieţuire
În primele articole, Brianna vorbeşte despre lucrurile esenţiale: cum să îţi procuri apa, cum să ai curent. Apoi se lasă dusă de val şi se adresează direct cititoarelor sale: prostituţia, scrie ea, este cea mai proastă idee. „Nu fiţi aşa de vulnerabile. Este periculos şi deprimant să te foloseşti de sex pentru a face rost de bani“. Ea abordează însă şi teme mai uşoare: cum să faci rost de cărţi şi să vezi un film fără să plăteşti, cum să te strecori gratis la Disneyland, cum să participi la talk show-uri TV pentru a te ospăta cu gustările oferite. Unii încep să o compare cu Carrie Bradshaw, jurnalista din „Totul despre sex“, fapt care o amuză peste măsură pe Brianna. „Nu am văzut niciodată acest serial. Ştiu, sunt o ruşine pentru specia feminină“. Cu toate acestea, articolele sale despre coafuri şi vopselele de păr sunt mult mai citite decât cele în care scrie despre viaţa în parcare. Ghidul său pentru oamenii fără adăpost devine un „manual pentru vagabonzii de succes“, iar această turnură face ca blogul să câştige din ce în ce mai multă popularitate. Între timp, continuă să îşi trimită CV-ul şi să participe la interviuri de angajare. Totul este însă în zadar. Până în vara trecută, când Jean Carroll, editorialist al revistei Elle, îi oferă posibilitatea de a face practică în redacţie. Responsabilitatea Briannei era să se ocupe de site-ul revistei şi să răspundă la întrebările cititoarelor.
Un nou început
„Nu puteam să cred“, povesteşte tânăra. Stagiul de practică se transformă în colaborare: 150 de euro pe lună, posibilitatea de a scrie direct din rulotă, timp pentru a căuta alte colaborări. „Chiar dacă unii credeau că am dat lovitura, continuam să fiu şomeră şi să nu am o locuinţă“. Brianna începe să îşi publice articolele şi pe site-ul lui Matt, care îi devenise un prieten virtual. Când în septembrie Matt a decis să zboare spre California, el trece prin parcarea unde locuia amica sa de pe internet. A fost dragoste la prima vedere, iar ea povesteşte pe blog: „Mă înţelege mai bine ca oricine altcineva. Bineînţeles, amândoi ne-am dori un alt fel de viaţă, însă încercăm să ne susţinem reciproc“. La sfârşitul anului, Brianna se mută în Europa, la prietenul său. Mai întâi în Scoţia, apoi la Londra. „Încă nu ştiu când mă voi întoarce în America. Mi-am închiriat rulota altui om fără adăpost“.
