Marc Levy – Prima zi
Editura TREI, 2009
Romancierul Marc Levy (n. 1961) este unul dintre cei mai de succes prozatori din Franţa, autor a numeroase cărţi care se vând în tiraje impresionante. Succesul său este unic în cei zece ani de când a debutat, Levy fiind considerat cel mai citit scriitor francez în lume, ceea ce nu-i de colo.
Critica din Hexagon s-a pronunţat în termeni oneşti despre cărţile sale care atrag un cititor mediu, nedispus la complicaţii: uşor de citit, emoţionante, tandre, dar şi stereotipe, inconsistente uneori.
În România, i s-au publicat majoritatea romanelor, la editura TREI, începând cu „Şi dacă este adevărat?“, o carte apărută în 2000 la editura Laffont, Paris, tradusă ulterior în peste 40 de limbi, în peste trei milioane de exemplare vândute. Cele zece romane ale sale apărute până în prezent au fost vândute în peste 19 milioane de exemplare în întreaga lume.
În România, la aceeaşi editură i-au mai apărut romanele „În altă viaţă“, „Te voi revedea“, „Copiii libertăţii“, „Toate acele lucruri pe care nu ni le-am spus“, „Prietenii mei, iubirile mele“, dar şi altele.
„Prima zi“ este povestea plină de antren a doi oameni dedicaţi profesiunilor lor, care ajung să se întâlnească într-un moment decisiv al existenţei lor aventuroase. Adrianos este astrofizician şi vrea, ca toţi ce-i dedicaţi meseriei, să afle cum a luat naştere Universul. Este un însingurat care caută răspunsuri pe bolta înstelată, dar destinul face ca el s-o întâlnească pe pasionata de arheologie Keira. Frumoasă şi inteligentă, ea caută urmele primului om pe pământ şi astfel sunt, fără să ştie unul de altul, în căutarea unui „Graal“ niciodată găsit. Cei doi străbat lumea întreagă într-o cascadă de peripeţii care pot aminti de „Codul lui da Vinci“, romanul lui Dan Brown, cuplat cu „Indiana Jones“. Ei străbat deşerturi din America de Sud pentru a ajunge în Indochina sau la Marea Egee, într-o odisee a spiritului şi a pasiunii care pare fără sfârşit: „Când credea că pământul este plat, omul nu putea concepe nimic despre lumea de dincolo că e orizontul pe care îl zărea. Se temea de spaţiile largi, pentru că nu îi era frică să nu dispară în neant. Dar când s-a hotărât să înainteze către orizont, acesta se trăgea înapoi, astfel încât, pe măsură ce omul avansa, înţelegea şi cât era de întinsă lumea din care făcea parte“.
Este un roman-parabolă despre căutarea continuă, despre aventura descoperirilor umane care-l mută pe bietul ins din orizontul său limitat în povestea nesfârşită a spaţiului înconjurător.
O carte agreabilă, scrisă sec, dar cu acea limpezime care mă duce cu gândul la alt romancier de succes, Paulo Coelho.
Levy a promis şi o continuare a acestei cărţi, „Prima noapte“, şi nu avem nici un motiv să bănuim că nu se va ţine de cuvânt.
