Simţul umorului, un instrument de manipulare
Simţul umorului se află într-o strânsă relaţie cu capacitatea de a-i face pe ceilalţi să râdă şi este o modalitate de a ne manipula semenii. Cel puţin aceasta este concluzia la care a ajuns un cunoscut sociolingvist german, care a studiat din punct de vedere al valenţelor sociale râsul şi oamenii care au darul de a stârni amuzamentul semenilor. În opinia Helgăi Kotthoff, de la Universitatea din Freiburg – Germania, folosirea umorului pentru a relata anumite lucruri este o strategie de comunicare cunoscută din cele mai vechi timpuri de fiinţele umane, care, din când în când şi în funcţie de situaţie, apelează la simţul umorului pentru a-şi linişti semenii, cum este cazul medicului cu pacienţii, pentru a comunica adevăruri incomode, pentru a soluţiona situaţiile tensionate, pentru a pune bazele unei relaţii, pentru a se elibera de frustări sau pentru a seduce. Indiferent de situaţie, talentul de a aduce zâmbetul pe buzele celorlalţi este o calitate care nu trebuie să lipsească nici unui lider, indiferent de sex, ştiut fiind că ironia şi puterea merg mână în mână. Pentru studiul său, publicat în Journal of Pragmatics, Helga Kotthoff s-a concentrat pe felul în care ironia este folosită ca instrument de control social, dar şi pe utilizarea simţului umorului de către reprezentanţii celor două sexe. Aceasta a constatat că atât femeile, cât şi bărbaţii se folosesc de umor pentru a exercita o supremaţie, ceea ce îi diferenţiază fiind însă felul în care aleg să „smulgă“un zâmbet de la ceilalţi. De exemplu, în cultura occidentală, femeile zâmbesc mult şi râd puţin, în timp ce pentru bărbaţi un hohot de râs are un efect eliberator. Zâmbetul feminin atenuează tensiunea şi facilitează stabilirea de relaţii, în timp ce râsul masculin transmite o oarecare agresivitate.
