Managerul american Michael Bruno vrea să demonstreze tuturor că pentru a supravieţui avem nevoie de mult mai puţine lucruri decât suntem tentaţi să credem.
Anul trecut, managerul american Michael Bruno anunţa că va încerca să trăiască 12 luni doar cu 100 de lucruri absolut esenţiale. „Este provocarea mea în faţa consumismului“, spunea managerul pe 12 noiembrie 2008. Odată cu misiunea sa aproape imposibilă a luat naştere şi o modă neominimalistă, care a adunat adepţi, imitatori, dar şi nenumăraţi critici. „Uitaţi-vă în jurul vostru. Suntem înconjuraţi de obiecte inutile, cumpărăm obsesiv fel de fel de obiecte nefolositoare. Obiectele nu mai sunt de mult doar nişte instrumente care să ne facă viaţa mai uşoară, ci un fetiş pe care îl adorăm fără ca măcar să ne dăm seama. Ar trebui să iubim fiinţele umane, nu obiectele“, spunea cu convingere Bruno. De la „cruciada“ pornită în urmă cu câteva milenii împotriva „viţelului de aur“, idolul creat de evrei la poalele Muntelui Sinai în drum spre Canaan, şi până la mai modernul marxism, şi neuitându-i pe pustnici sau pe adepţii Sfântului Francisc, care propovăduia sărăcia, simplitatea şi refuzul oricărui privilegiu, umilinţa şi egalitatea între oameni, au existat numeroşi precursori care au declarat război aspectului materialist al vieţii. În cazul lui Bruno, este vorba de o simplă provocare personală, pentru a se elibera de consumismul nebun, lacom şi egoist.
Lucruri esenţiale
Primul obstacol a apărut în momentul în care a trebuit să selecteze cele 100 de obiecte care să îl însoţească de-a lungul acestei experienţe.
După ce a cerut părerea on line vizitatorilor de pe forumul său, americanul a decis cum să procedeze. În primul rând, trebuia să ia cu el doar obiectele de uz strict personal. Patul, masa sau scaunul sunt obiecte „folosite“ în comun cu familia, aşa că au fost excluse de pe listă. Suvenirurile achiziţionate în timpul vreunei excursii, colecţia de trenuri Marklin au ajuns într-o cutie în garaj şi, probabil, vor fi vândute. Jurnalele din tinereţe au fost date uitării, managerul păstrând doar o agendă Moleskine pentru a o folosi în caz de urgenţă. Ca să nu aibă probleme cu nevasta, „temerarul“ a păstrat şi verigheta, altfel mariajul de 13 ani ar fi fost zguduit din temelii.
Cărţile, eterna dilemă
Cea mai grea alegere a fost cea legată de cărţi. Ce să faci dacă ai o bibliotecă plină de cărţi care ţi-au influenţat viaţa şi te-au ajutat să porneşti în această cruciadă anticonsumism? Această întrebare a stârnit ample dezbateri pe internet. Să păstrezi una singură sau să le consideri o categorie şi ca atare să opreşti mai multe? Shakespeare sau Seneca? Dilema obişnuită a bibliofililor. Oficial, Bruno a declarat că a luat cu el trei Biblii, una dintre ele primită în dar de la tatăl său.
Garderobă redusă
La capitolul haine, americanul nu a avut milă. A luat 20 de cămăşi, tricouri, bermude, o curea, două perechi de blugi, o cravată, şlapi şi chiar şi şase bluze de corp, considerate de mulţi ca fiind inutile, mai ales din punct de vedere estetic. La toate acestea se adaugă o căciulă de lână, pe care soţia o consideră „oribilă“. La capitolul lenjerie intimă, un cuvânt greu de spus l-a avut probabil familia, terorizată probabil de consecinţele asupra simţului lor olfactiv. Astfel că ciorapii şi chiloţii au fost consideraţi „un singur obiect“, altfel spus a păstrat câteva zeci de perechi. „Obiectivul este să rezist în faţa consumismului, nu să abdic în faţa igieniei“, s-a justificat Bruno. Pentru relaxare şi timpul liber, americanul nu şi-a impus restricţii. Pe listă se află câte puţin din fiecare, de la o placă de surf, până la echipamentul pentru camping, de la o sticlă de apă pentru a se spăla după o zi pe mare şi până la încălţăminte pentru căţărări. Pe listă nu se află vreun iPhone şi nici vreun Blackberry, dar nu lipseşte iMac, un ceas, câteva aparate de fotografiat, dar şi o Mazda 929, achiziţionată în urmă cu 16 ani.
