La prima vedere, tufele de Coreopsis dau impresia unor sori strălucitori, care „luminează“ grădina de la sfârşitul primăverii şi până în lunile călduroase de vară.
De regulă, Coreopsis, care face parte din familia Compositaelor, cuprinde 80-100 de specii erbacee, care înfloresc pe toată durata verii. Florile sunt galbene şi pot avea o pată maro sau roşie la bază.
Aceste flori pot fi anuale sau perene. Dintre cele anuale, amintim Coreopsis drummondii, care nu depăşeşte 30 cm înălţime şi are flori galbene cu pete maro la bază. Altă specie extrem de populară este Coreopsis lanceolata, care are aspect de tufă şi înălţimea de aproximativ 40 cm. Florile sale galben-aurii ne bucură ochii de la sfârşitul primăverii şi până la jumătatea verii. Nu trebuie uitată nici Coreopsis tinctoria, care are flori mici, galbene, cu cercuri cafenii în mijloc, dispuse în capsule terminale şi având soiuri pitice, cu flori cu petale răsucite. Dintre tipurile perene, amintim Coreopsis grandiflora, un sortiment originar din America de Nord, cu flori galbene. Aceeaşi culoare o întâlnim şi la Coreopsis verticillata, care atinge înălţimi de până la 60 cm. Galbenul este înlocuit de roz în cazul tufelor de Coreopsis rosea, care nu depăşeşte 60 cm înălţime şi are flori în formă de capitul.
Cultivare şi îngrijire
Speciile de Coreopsis se plantează de regulă în locuri unde pot fi cât mai mult expuse la lumina directă a soarelui, în sol moale şi afânat. Seminţele, a căror putere germinativă este de trei ani, se seamănă pe la începutul lui aprilie, în răsadniţe, la temperaturi mai joase, şi, când răsadul a crescut suficient de viguros, se plantează în loc definitiv. În cazul în care plantele sunt cultivate în ghivece, în apa de udat se adaugă un fertilizant lichid la fiecare 15 zile. În general, speciile anuale se înmulţesc prin însămânţare, toamna sau primăvara, în timp ce speciile perene se pot înmulţi prin divizarea tufelor, în aceleaşi anotimpuri. Speciile perene au şi ele tendinţa să se usuce complet iarna, pentru ca mai apoi să înceapă din nou să înflorească la începutul primăverii. Aceste plante sunt foarte rezistente. Uneori pot fi atacate de oidium, ciuperci parazite, care pot fi combătute prin tratarea cu sulf diluat în apa de udat. În cazul în care sunt infestate cu păduchi, se intervine asupra plantelor cu un insecticid.
