Judecătorii turci oferă condamnaţilor posibilitatea să înlocuiască închisoarea cu „pedepse“ de alt tip, cum ar fi lectura sau florile.
Parcă ar fi trecut secole de la „Expresul de la miezul nopţii“, un film din anii '70, al lui Alan Parker, care prezenta povestea adevărată a lui Billy Hayes. Acesta a încercat să scoată din Turcia două kilograme de haşiş, fiind iniţial condamnat la patru ani de închisoare. Sentinţa a fost însă imediat „corectată“ de Curtea Supremă din Turcia, Hayes primind 30 de ani de închisoare. Eroul ajunge într-o închisoare infernală, un coşmar plin de noroi, violenţă, violuri şi mâncare îngrozitoare. Filmul, al cărui scenariu este semnat de Oliver Stone, a fost interzis în Turcia, pe motiv de discriminare rasială. În ciuda faptului că sistemul juridic turc continuă să aibă grave lacune, nefiind rare cazurile unor intelectuali arestaţi pentru opiniile lor, iar violenţele împotriva femeilor rămân în multe cazuri nesancţionate, de câţiva ani, pentru persoanele condamnate pentru infracţiuni care nu par atât de grave au apărut şi alternative mai „blânde“ şi originale. Astfel, în loc să petreacă mai multe zile închişi într-o celulă, judecătorii le oferă condamnaţilor posibilitatea să înlocuiască închisoarea cu lecturi lungi în bibliotecă, în timpul cărora vinovaţii trebuie să citească şi să se gândească mai bine la propriile greşeli.
Pedepse alternative
Într-un articol publicat în cotidianul libanez An-Nahar şi preluat de site-ul Courrier International, au fost prezentate cele mai cunoscute pedepse alternative dictate de judecătorii turci. Potrivit legislaţiei turceşti, aceste pedepse pot fi aplicate doar în cazul persoanelor care au fost condamnate la maximum trei ani de închisoare. În plus, condamnaţii nu trebuie să aibă antecedente, trebuie să îşi regrete fapta şi să aibă un comportament adecvat. Primul caz de pedeapsă alternativă a fost aplicat în 2006, în ceea ce-l priveşte pe Alparslan Yigit, un cetăţean turc din Yozgat, acuzat de consum de băuturi alcoolice şi tulburarea ordinii publice. Yigit a fost obligat să citească zilnic, timp de o lună, 90 de minute, sub stricta supraveghere a poliţiei. Imediat după aflarea pedepsei, turcul a declarat că sentinţa îl umileşte şi se simte ca şi când ar fi fost pus să spele vasele. La început, Yigit, care ar fi preferat să stea în celulă decât la bibliotecă, pentru că se temea că va fi luat „la mişto“ de prieteni, se prefăcea că citeşte. Ulterior, el a aflat că judecătorul îi va pune întrebări despre cartea citită, aşa că „s-a pus pe treabă“. „Am avut nevoie de mai mult de o lună ca să citesc cartea aia. Judecătorul mi-a spus că, dacă aş fi ales închisoarea în locul lecturii, cazierul meu ar fi fost «pătat» pentru totdeauna şi că nu voi mai găsi un serviciu. La început, a fost mai greu decât cea mai urâtă dintre torturi. După aceea, mi-am dat seama că nu e aşa rău să mai citeşti. Acum fac asta ori de câte ori am ocazia“, a povestit bărbatul.
Flori pentru soţie
Alt caz inedit este şi cel al lui Hayrettin J., condamnat de un judecător din Diyarbakir să îi dăruiască flori soţiei sale cel puţin o dată pe săptămână, timp de cinci luni. Bărbatul fusese arestat după ce îşi lovise consoarta, dar şi pentru că se căsătorise cu altă femeie. În Turcia, legea interzice poligamia, însă, în ultimii ani, mulţi bărbaţi s-au căsătorit simbolic cu fete mai tinere, în ciuda faptului că erau deja însuraţi. Când Ayse, nevasta înşelată, a descoperit că soţul său mai este căsătorit, i-a cerut socoteală, stârnind astfel furia infidelului, care i-a aplicat o corecţie fizică „sănătoasă“. Atunci, femeia şi-a dus partenerul în faţa instanţei, iar judecătorul a propus alternativa buchetului de flori. Sentinţa nu a fost pe placul lui Hayrettin, care a declarat: „Decât să fiu ridicol cu florile, mai bine divorţez. Nimeni nu are dreptul să îmi rănească onoarea“. Tot pentru agresarea soţiei, alt cetăţean turc, pe nume Ömer Duman, a fost condamnat să citească timp de cinci ani, lună de lună, câte unul dintre marile romane ale literaturii mondiale. După ce a promis că nu va mai ridica niciodată mâna asupra soţiei şi a declarat că regretă din tot sufletul fapta, Duman s-a dedicat lecturării stufosului roman „Război şi pace“ al lui Lev Tolstoi. Ultima pedeapsă alternativă prezentată în articolul menţionat este cea dictată de Zeynep Denizoglu, judecător în Trabzon, condamnatului Özgür Solmaz. În timpul unei dispute cu prietenii, tânărul de 23 de ani a scos un pistol şi a tras câteva focuri de avertisment în aer. Potrivit legii, această infracţiune se sancţionează cu un an de închisoare şi o amendă de 375 de lire turceşti. În locul închisorii, Solmaz a acceptat ca trei luni să citească despre tragediile provocate de armele de foc şi să împartă fluturaşi pe stradă, care să conţină informaţii pe aceeaşi temă.
„Am avut nevoie de mai mult de o lună ca să citesc cartea aia. Judecătorul mi-a spus că, dacă aş fi ales închisoarea în locul lecturii, cazierul meu ar fi fost «pătat» pentru totdeauna şi că nu voi mai găsi un serviciu. La început, a fost mai greu decât cea mai urâtă dintre torturi. După aceea, mi-am dat seama că nu e aşa rău să mai citeşti. Acum fac asta ori de câte ori am ocazia“.
Alparslan Yigit, cetăţean turc din Yozgat
