Legendele urbane sunt acele poveşti insolite şi ciudate, care i-au fascinat dintotdeauna pe cei mai creduli dintre noi şi care, indiferent de trecerea timpului, nu îşi pierd niciodată savoarea.
Legendele urbane au fascinat generaţii întregi de creduli, şi nu numai, ineditul şi originalitatea lor nepierzându-şi niciodată savoarea. Transmise din generaţie în generaţie, ca nişte perle de înţelepciune, legendele urbane şi-au câştigat legitimitatea tocmai datorită bogăţiei de detalii, care le-a transformat în „poveşti adevărate“ în mintea ascultătorilor. De cele mai multe ori, povestitorii care le transmit mai departe nu o fac niciodată cu rea credinţă, ci tocmai pentru că ei înşişi le cred. Legendele urbane nu sunt greu de recunoscut: povestitorul nu este niciodată protagonistul întâmplărilor, poveştile au deseori diferite versiuni şi, de obicei, încep cu „un prieten mi-a povestit că…“
Crocodilii din canalele New York-ului
Una dintre cele mai cunoscute legende urbane este cea „dedicată“ crocodililor care trăiesc în canale. Această legendă a apărut pentru prima dată în presa scrisă în 1930, când în New York Times a apărut o ştire legată de un tânăr, care a văzut un crocodil într-un canal din metropola americană. De-a lungul timpului, tot mai mulţi localnici au semnalat prezenţa aligatorilor în canalele New York-ului, astfel că şi în ziua de azi numeroşi oameni din „oraşul care nu doarme niciodată“ sunt siguri că sub asfalt se ascund grupuri de crocodili înfometaţi. Altă legendă care stârneşte fiori este cea dedicată lui „Bloody Mary“. Unii spun că protagonista acestui mit urban este „Maria sângeroasa“, regina Scoţiei, care a trimis peste 300 de protestanţi la rug deoarece nu au tăgăduit credinţa şi nu s-au convertit la catolicism. Alţii, în schimb, spun că în spatele acestui personaj fantomatic s-ar ascunde o tânără americană, care şi-a pierdut viaţa într-un accident rutier sau o tânără îngropată de vie de părinţii săi. Oricare ar fi adevărul, „cert“ este că, dacă ne aşezăm în faţa unei oglinzi într-o cameră luminată de o lumânare şi pronunţăm de trei ori numele Bloody Mary, spiritul femeii va apărea în stânga noastră şi va începe să ne zgârie faţa cu nişte unghii incredibil de lungi.
Autostopista fantomă
Şi mai celebră este legenda autostopistului fantomă. Acest mit urban circulă în diferite versiune. Toate au însă acelaşi început: noaptea, pe o stradă pustie, un şofer opreşte să ia o tânără care face autostopul şi se oferă să o conducă. Din acest punct, versiunile se schimbă. În cea mai populară, se spune că bărbatul o însoţeşte pe tânără acasă, iar mai târziu realizează că aceasta şi-a uitat jacheta în maşină. A doua zi, se întoarce la casa unde locuia aceasta, însă aici găseşte doar o bătrână care îi spune că fiica sa a murit în urmă cu câţiva ani, într-un accident rutier care a avut loc exact în locul unde şoferul o întâlnise în noaptea precedentă. Şi mai ireală pare legenda combustiei umane spontane. De-a lungul secolelor, au existat informaţii despre 200 de cazuri ale unor persoane care au fost cuprinse brusc de flăcări şi s-au transformat rapid într-o mână de cenuşă. Potrivit naratorilor, în corpul respectivelor persoane ar fi avut loc o serie de reacţii chimice ciudate, care ar fi provocat misteriosul incendiu. Alt mit urban, prezent în toate colţurile lumii, este cel legat de păr şi unghii, care continuă să crească şi după moarte. Această legendă metropolitană a apărut în anii 1600, când au fost deshumate cadavrele unor soldaţi care luptaseră în timpul războiului civil din Anglia. Groparii care au făcut deshumarea au povestit că multora dintre aceştia le crescuseră părul şi unghiile.
