Crud sau fiert, spa-nacul este o legumă specifică primăverii, care nu ar trebui să ne lipsească de pe masă în acest sezon.
Spanacul a devenit popular datorită personajului legendar al desenului animat, Popeye. Deşi nu este prea agreat de copii şi de adulţi, el a fost leguma preferată a Catherinei de Medicis. Originar probabil din Iran, spanacul, din familia Chenopodiaceae, a fost introdus în Europa de arabi, la începutul secolului al XII-lea. În acea vreme era folosit pentru combaterea afecţiunilor gâtului, stomacului şi plămânilor. Spanacul are numeroase avantaje, în special nutriţionale, iar pentru cei care nu vor să îl consume simplu, poate fi combinat cu cartofi, parmezan sau cu mozzarela.
Benefic pentru organism
Spanacul are un nivel scăzut de calorii, doar 25 Kcal la o porţie de 100 de grame, şi este bogat în vitaminele A, C, B9, E şi în magneziu. Este bogat în fier, el neconţinând acest element în proporţie mai mare decât alte vegetale, însă, în spanac, fierul se combină cu alte substanţe de primă importanţă: acid folic, vitamina B12, care duc şi la creşterea numărului de globule roşii în sânge. Clorofila, în combinaţie cu fierul, regenerează sângele şi îi creşte conţinutul de hemoglobină. Iodul se dovedeşte util în combaterea bolilor de piele, a tuberculozei şi în întărirea imunităţii naturale a organismului. Datorită unei substanţe, saponina, fierul şi iodul sunt absorbite cu uşurinţă de organism. Saponina intervine şi în funcţionarea sistemului digestiv. În consecinţă, această legumă este recomandat convalescenţilor, astenicilor, copiilor, rahiticilor, persoanelor în vârstă, femeilor însărcinate. Acestea din urmă au nevoie de acid folic, care participă, între altele, la procesul de regenerare a epidermei, el fiind indispensabil în cicatrizarea rănilor.
În afară de faptul că stimulează intestinul în acţiunea sa de evacuare, spanacul ajută la eliminarea deşeurilor alimentare de pe pereţii intestinali, ducând la creşterea masei de materii fecale. Consumat cu regularitate, acesta contribuie la obţinerea unui păr frumos datorită sulfului prezent în compoziţia sa.
Crud sau fiert
Spanacul este recoltat manual şi cules când frunzele sunt tinere şi înainte de a deveni tari. Se disting mai multe varietăţi de spanac, în funcţie de frunzele sale de un verde intens încreţite, plate, ovale, rotunde sau triunghiulare.
El trebuie spălat cu grijă pentru că frunzele conţin mult nisip. Fierberea este rapidă, aproximativ trei minute, în foarte puţină apă cu sare, pentru că, după ce sunt spălate, frunzele conţin multă apă.
Se recomandă ca spanacul să fie gătit la o zi după ce a fost cumpărat. Această legumă îşi pierde foarte mult din volum atunci când este gătită, fiind nevoie de un kilogram pentru trei-patru porţii.
Spanacul fiert se poate consuma alături de friptură de vită, jambon sau peşte la grătar, în tarte, budinci, omlete, pilaf sau cu spaghete.
Prin fierbere, el îşi pierde majoritatea principiilor active. Dacă dorim să ne bucurăm de toate calităţile lui, trebuie să îl consumăm crud şi proaspăt în sandvişuri sau salate, alături de roşii, castraveţi sau alte legume. Cura cu suc de spanac reechilibrează şi fortifică organismul, fiind o armă împotriva anemiei, depresiei şi oboselii. Sucul de spanac se poate combina în părţi egale cu cel de morcov, de creson sau de ţelină.
