Mai mult decât un oraş, Las Vegas a fost întotdeauna o stare de spirit, o metaforă: capitala viciilor, regatul efemerului, tărâm al viselor şi al jocurilor de noroc.
Când criza economică a îngenuncheat metropolele americane, a lovit şi „oraşul tuturor posibilităţilor“, Las Vegas. Acest fapt s-a transformat într-o traumă colectivă pentru toată ţara. „Recesiunea înseamnă criză de identitate pentru Las Vegas“, explică Associated Press într-un amplu reportaj preluat de zeci de ziare din toate colţurile lumii. Şi asta pentru că din 1885, de când a fost fondată de mormoni, în Deşertul Nevada, metropola ocupă un loc cu totul special în imaginarul colectiv american. Pe lângă faptul că a inspirat sute de filme intrate deja în istoria cinematografiei, precum „Propunere indecentă“, „Viva Las Vegas“ sau „Ocean’s Eleven“, „capitala jocurilor de noroc“ rămâne singurul loc de pe planetă unde prostituţia e legală. Aici s-au reprodus de la Piaţa San Marco şi Turnul Eiffel, până la Piramidele lui Keops, Kefres şi Mikelinos. Tot aici este posibil să divorţezi şi să te căsătoreşti la orice oră.
Un oraş înfloritor
Dezvoltarea din ultimele două decenii părea de neoprit. Rata şomajului era una dintre cele mai mici din ţară, macaralele şi şantierele erau prezente la tot pasul. Cei peste 40 de milioane de vizitatori care ajungeau anual aici aveau posibilitatea să se cazeze în cele 140.000 de camere de hotel, care de care mai luxoase şi mai extravagante. Ca să nu mai vorbim de cele zece şcoli noi, inaugurate anual pentru a face faţă valului uriaş de emigranţi – săraci şi bogaţi, de culoare, albi, hispanici sau asiatici – atraşi de mirajul unui post sigur de muncă şi al unei vile cu palmieri şi piscină pentru toată lumea. Însă, la jumătatea anului trecut, roata norocului a început să scârţâie. Brusc, preţurile caselor s-au prăbuşit. Primul care şi-a trimis angajaţii acasă a fost şantierul Echelon Las Vegas. Colosul de cinci miliarde fusese gândit de arhitecţi drept cel mai mare complex hotelier din lume. Giganticul complex urma să cuprindă şase hoteluri imense, legate între ele prin parcuri, piscine, magazine, restaurante şi, evident, cazinouri.
Pentru a pune în practică acest proiect, autorităţile au demolat legendarul Stardust. Însă după 12 etaje şi un an de lucrări, banii s-au sfârşit, în august 2008 totul a fost sistat şi nimeni nu ştie ce se va alege de Echelon.
Metropola unde nu se mai întâmplă nimic
Efectul de domino asupra industriei imobiliare şi a pieţei de muncă a fost devastator. „În trecut, era imposibil să nu găseşti ceva de lucru în Las Vegas. Acum e invers“, se plâng angajaţii. În prezent, oraşul ocupă un loc fruntaş în toate sondajele negative: un număr dublu de sinucideri decât media naţională, număr record de elevi care abandonează şcoala, număr record de cetăţeni fără asigurare medicală. Nu este prima dată cât Las Vegasul se confruntă cu o criză. Însă, precedentele, la sfârşitul anilor ‘90 şi după 11 septembrie, au fost pasagere. „Toţi au uitat de ele după ce banii au început din nou să curgă, în cel mai pur spirit Las Vegas“, a explicat Michael Green, profesor de istorie la College of Southern Nevada. De data aceasta însă, situaţia este diferită. „E ca şi cum această criză ne-a făcut să ne dăm seama că prosperitatea noastră este o iluzie“, a adăugat Green. Pe neaşteptate, nesiguranţa viitorului a amorţit un întreg oraş, care dintotdeauna a trăit în prezent. „Nimeni nu ştie ce faţă şi ce suflet va avea noul Las Vegas“. Singurii optimişti sunt reprezentanţii Las Vegas Convention and Visitors Authority, care continuă să aibă la dispoziţie 220 de milioane de dolari pe an pentru „a vinde“ oraşul. „Problema este că în Las Vegas nu se mai întâmplă nimic“, a explicat Green.
