Ciobănescul belgian este un câine vigilent şi conştiincios, cu un puternic instinct protector şi teritorial. Această rasă excelează ca şi câine poliţist şi de pază.
Strămoşul său este Ciobănescul persian din care, ulterior, prin mai multe încrucişări între tipuri indigene şi rasa Deerhound, adusă de călugării flamanzi în secolul al XIII-lea, au rezultat exemplarele actuale. În timpul stăpânirii Caselor de Burgundia şi Habsburg, existau mai multe tipuri de Ciobăneşti belgieni. Începând cu anul 1885 s-a trecut la selecţionarea tuturor Ciobăneştilor indigeni, acţiune care a condus la fixarea a patru tipuri ale acestei rase, deosebindu-se între ele numai prin culoarea şi structura părului: Groenendael, Tervueren, Malinois şi Lackenois. Ciobănescul belgian Groenendael a fost creat de Nicolas Rose, la castelul Groenendael, de unde îi vine şi numele. Aici s-a format, prin diverse selecţionări dirijate, celebrul câine numit Ducele de Groenendael, din care descinde rasa cu păr lung, negru, Groenendael.
Acest câine a fost format pentru a fi un companion inteligent şi loial şi pentru a fi utilizat în operaţiunile de căutare şi salvare, în serviciile poliţieneşti şi ca şi mesageri şi câini de ambulanţă în timpul primului război mondial. Astăzi, Ciobănescul belgian este mai des utilizat ca şi câine de companie.
Aspectul şi dimensiunile
Prin armonia structurală, prin sensibilitatea şi inteligenţa sa, Ciobănescul belgian face parte din aristocraţia raselor ciobăneşti. Conform site-ului www.animale.ro, este un câine de tip lupoid, de mărime mijlocie, musculos, dar uscăţiv. Ochii sunt migdalaţi şi căprui. Urechile sunt triunghiulare şi purtate ridicat, iar botul este lung şi conic, dar nu ascuţit. Pieptul nu este nici lat, nici îngust, dar este adânc. Membrele din spate sunt musculoase, dar nu butucănoase. Cele anterioare sunt drepte şi paralele între ele, cu labe rotunde, asemănătoare cu ale pisicii. Pintenii sunt înlăturaţi de la membrele din spate, putând fi scoşi şi de la cele din faţă. Coada Ciobănescului belgian este lungă şi stufoasă, formând panaş.
Blana acestui câine este lungă şi dreaptă, deasă, fiind prevăzută cu un strat pufos profund. La nivelul gâtului, ea formează un guler şi franjuri pe lateralele corpului, la nivelul membrelor şi al cozii. Faţa şi extremitatea membrelor sunt acoperite cu păr scurt. Culoarea blănii este neagră şi poate fi prevăzută cu unele marcaje albe, puţin alb fiind acceptat la nivelul pieptului, bărbiei şi degetelor. Acest câine se adaptează cu uşurinţă la temperaturile extreme.
Ciobănescul belgian adult poate atinge o înălţime la nivelul greabănului de 61-65 cm la mascul şi 56-61 cm la femelă. Greutatea la mascul este de 29-34 kg, în timp ce la femelă poate ajunge la 27-32 kg.
Personalitatea
Ciobănescul belgian este un câine rustic, obişnuit să trăiască în exterior, fiind foarte rezistent la intemperii. Majoritatea sunt afectuoşi şi blânzi, dar unii pot fi mai sperioşi sau chiar agresivi, în special, dacă nu sunt socializaţi încă de mici. Ciobănescul belgian este un câine excelent de pază şi un foarte bun companion. Are multă energie, pe care trebuie să o consume, motiv pentru care va fi întotdeauna fericit când i se va acorda o misiune de îndeplinit. Are tendinţa de a-şi crea legături puternice cu unul sau doi dintre membrii familiei.
Ciobănescul belgian are nevoie de un proprietar experimentat care să-l controleze şi să-i tempereze accesele. Prin armonia formelor sale şi portul mândru al copului, dă impresia unei robusteţi elegante şi foarte atrăgătoare. Rezervat cu străinii, este vigilent, activ şi devotat stăpânului. Foarte rapid în acţiuni, are caracter impulsiv, răspunzând fulgerător la orice provocare.
Relaţiile cu familia şi casa
Ciobănescul belgian este un câine adresat familiei, afectuos şi loial, care tânjeşte după compania omului şi multă activitate. Unele exemplare pot deveni peste măsură de protective cu stăpânii şi sunt indicate familiilor cu copii de vârstă mai mare. Se poate înţelege cu alte animale de companie dacă sunt crescuţi alături de acestea, dar le pot „hăitui“ pe cele mici, iar unele exemplare pot fi chiar agresive. Acest câine preferă să trăiască într-o casă cu curte mare şi alături de o familie activă, dar se poate adapta şi traiului într-un apartament, dacă este scos frecvent pentru plimbări lungi.
Ciobănescul belgian poate deveni distructiv, dacă nu este antrenat suficient. Este solicitat pentru apărare şi protecţie, folosit tot mai mult în poliţie ca un foarte bun câine de urmărire. Fiind devotat, vigilent, inteligent, elegant şi demn, armonios, impozant, este tot mai solicitat ca un câine de însoţire.
