Lumea o stia din postura de fosta componenta a trupei ASIA. Intre timp, Anemona Niculescu s-a ascuns, intr-un fel, de ochii publicului larg, incântându-i doar pe iubitorii de teatru care i-au vazut reprezentatiile de la Teatrul National si de la Teatrul „Nottara“, ambele din Capitala. A reaparut, de data aceasta, pe micul ecran, in telenovela „Secretul Mariei“, difuzata de postul de televiziune Antena 1, in dublu rol, cel al gemenelor Maria si Lorena. Anemona Niculescu a acceptat sa le vorbeasca despre aceasta noua postura, precum si despre experientele din trecut cititorilor Gazetei de Sud.
– Cum ai ajuns sa interpretezi rolul principal din „Secretul Mariei“?
– M-am prezentat la casting, care a durat aproape doua luni si am asteptat sa fiu anuntata daca ma vor sau nu pentru rolul dublu Maria – Lorena. Eram cu parintii mei la bunica, la tara. Am primit telefonul, dar mi-au spus ca au gasit pe cineva pentru rolul principal, dar ar dori sa vin pentru alt personaj – Irina, fata in casa.
M-am sfatuit cu ai mei, care mi-au confirmat ce gândeam si eu: meseria mea nu inseamna doar roluri principale. Orice rol, oricât de mic ar fi el, este foarte important. In fond, din lucruri mici iau nastere cele mari, nu?
Am venit la Bucuresti si am acceptat rolul Irina. Incepeam sa ma familiarizez cu personajul Irina – fata in casa – si vestea ca voi avea rolul principal a sosit când eu nu-l mai doream. L-am vrut la primul casting, nu l-am primit, mi-am spus ca poate este cineva mai potrivit decât mine si m-am bucurat ca am un rol important in serial. Când dl Lazarov m-a anuntat ca au hotarât ca eu sa joc in rolul principal, n-am reusit sa ma bucur imediat. M-am dus acasa, mi-am repetat ce s-a intâmplat, am inceput sa masor apartamentul in lung si-n lat si, pâna la urma, m-am bucurat asa de tare incât n-am vrut sa impart bucuria cu nimeni. Mama era cu o bursa la Londra, tata la Constanta. Mama a aflat de la o prietena, Gina, care a asteptat-o la aeroport, si tatei i-a spus mama. Acum imi dau seama ca am fost egoista si ca ei au aflat cu doua saptamâni mai târziu, dar ei ma iubesc prea mult si neconditionat, sunt oamenii care ma inteleg cel mai bine, sunt prietenii mei cei mai buni si nu s-au suparat, s-au bucurat pentru mine.
Acest rol a fost o provocare pentru mine si, dupa reactia publicului, cred ca am reusit sa-i dau credibilitate personajului. Si acum gurile rele vor zice „da’ cine spune c-ai reusit?“. Fanii mei zic ca am reusit, regizorul Gelu Colceag mi-a spus ca fac treaba buna, si la fel si regizorul Felix Alexa, si eu am incredere in ce spun ei. Sigur ca exista si parti care pot fi criticate, dar am timp sa invat si sunt deschisa la criticile sincere. Dna Olga Delia Mateescu imi zice „bravo“ doar când este totul bine si nu mi-e greu sa inteleg ca in rest ar mai fi fost câte ceva de facut. Sunt in faza in care imi dau seama si singura ce-a fost bine si ce nu, si criticile lor vin sa-mi confirme ca ma aflu pe traiectoria corecta. Sper ca si in continuare sa am norocul de a avea in preajma oameni sinceri si bine intentionati. Vreau sa devin o actrita buna si, daca Dumnezeu ma ajuta, acesta nu va fi ultimul rol principal.
– Despre Anemona Niculescu lumea nu mai stia prea multe de la despartirea de grupul ASIA. Poti sa ne vorbesti putin despre proiectele artistice in care erai implicata inainte de a accepta rolul din telenovela?
– Cei care iubesc teatrul stiau. Când am plecat din ASIA eram in ultimul an de facultate. Am primit rolul principal in piesa „Nevasta de ocazie“ regizata de profesorii mei, dna Rodica Mandache si dl Eusebiu Stefanescu, carora le multumesc pentru tot ce m-au invatat. Piesa s-a jucat la Teatrul Foarte Mic si la „Nottara“. Mi-am luat licenta la UNATC si m-am inscris imediat la masterat. In perioada in care eram la masterat, la Teatrul National s-a scos un post la concurs. M-am prezentat la concurs si am obtinut rolul Masa din spectacolul „Cadavrul viu“. De atunci, sunt actrita la Teatrul National si am jucat in mai multe piese de teatru: rolul principal in „Cadavrul viu“ si roluri secundare in: „Revizorul“, „Ispita“, „D-ale Carnavalului“, „Mofturi la Union“,„Visul unei nopti de vara“, „Lucretia Borgia“. La Teatrul National am colegi minunati, actori extraordinari, de la care am invatat foarte mult. M-au ajutat si m-au invatat foarte multe lucruri legate de actorie doi oameni minunati, Roxana si Gelu Colceag, coregraf si regizor, care lucrau la National in vremea aceea.
In paralel cu munca la teatru am continuat sa iau ore de canto. Am inregistrat o melodie cu Andrei Rosu, care tocmai plecase din „Gaz pe Foc“. Linia melodica era foarte placuta, dar versurile nu erau tocmai ce-as fi vrut eu sa cânt, asa ca am renuntat la acel proiect si am reziliat contractul cu SC Alpha Publishing SRL. Ar fi trebuit sa fim formatia EX. Am cântat cu DMS „Undeva… Cândva“ si avem si videoclip la aceasta melodie. Am aparut in videoclipul in care Leo Iorga, cu Pacifica, cânta „O alta tacere“. In septembrie ar fi trebuit sa incep inregistrarile pentru un album cu melodii pe care urma sa mi le compuna Laurentiu Duta, dar proiectul s-a amânat pentru ca am inceput filmarile la „Secretul Mariei“.
Am facut si film in aceasta perioada: in 2000 „Când Visezi“, film de scurt metraj in regia lui Bogdan Barbulescu; in 2001, „Detectiv fara voie“, serial TV in regia lui Silviu Jurca; in 2002, „Ultima Vara“, film de lung metraj in regia lui Adrian Chiscop, nefinalizat din lipsa fondurilor; in 2003, „Poate“, film de scurt metraj in regia lui Bogdan Barbulescu; in 2004-2005, „Pacala se intoarce“, film de lung metraj, in regia lui Geo Saizescu.
Eu sunt la inceputul carierei si sunt constienta de faptul ca mai am foarte mult de invatat si cum altcumva sa inveti daca nu jucând? La teatru joc in „Visul unei nopti de vara“, in regia lui Felix Alexa, si in „Lucretia Borgia“, in regia lui Ioan Cristian, alaturi de actori minunati de la care invat mereu câte ceva.
Munca pentru „Pacala se intoarce“, in regia lui Geo Saizescu si a lui Catalin Saizescu, film a carui premiera va avea loc anul acesta, a fost o experienta extraordinar de placuta. Domnul Saizescu e tipul regizorului care-ti da mâna libera sa-ti joci personajul, e foarte deschis la sugestiile care vin din partea actorilor si petrece foarte mult timp cu fiecare actor pentru a discuta despre modul in care vede fiecare cea mai buna abordare a rolului. Atmosfera de lucru a fost cea dintr-o familie in care totul merge bine, in care nu exista tensiuni. Astept cu nerabdare premiera. In plus, am aparut in spectacolul d-nei Levintza (designerul Doina Levintza – n.r.) – „Flower Power“.
– Exista o conceptie potrivit careia nu ai nevoie de studii in domeniu pentru a fi actor de telenovela, alimentat si de faptul ca multe vedete din alte arii artistice au primit roluri in astfel de productii. Cu toate acestea, majoritatea celor care interpreteaza rolurile principale sunt… actori. Poti sa ne spui care este parerea ta in aceasta privinta?
– Sunt oameni care nu au nevoie de studii in domeniu pentru a demonstra ca sunt talentati. Si exemple de acest fel avem o multime nu numai la noi in tara. Producatorii merg si pe ideea ca, daca persoana este foarte cunoscuta, filmul va avea mai mult succes. Ca majoritatea rolurilor principale sunt incredintate actorilor si nu celor fara studii se datoreaza, probabil, faptului ca experienta si studiile te ajuta sa intelegi mai bine si mai usor personajul.
– Cum sunt colegii din telenovela? Ai o relatie speciala cu vreunul dintre colegii alaturi de care joci?
– Toti sunt oameni extraordinari. Ma inteleg bine cu toti si cu fiecare in parte am o relatie speciala. Nu se poate sa nu te legi afectiv de oamenii cu care muncesti aproape un an, 15-20 de ore pe zi.
– Fanii telenovelor isi imagineaza, de multe ori, ca pe un lucru normal, o eventuala continuare si in viata reala, a povestii de dragoste din film. Exista vreo explicatie pentru acest fapt? Exista o relatie, dincolo de ecran, intre Maria si Octavian?
– Probabil, personajele ar fi mult mai credibile daca fanii ar stii ca povestea de dragoste din film se continua si dincolo de ecran. Oamenii urmaresc scenele de tandrete dintre cei doi protagonisti cu suspiciune daca ziarele scriu ca cei doi se urasc, asa cum, fara sa fie o farâma de adevar in asta, s-a scris despre mine si Ioan (actorul Ioan Isaiu – interpretul rolului principal masculin din telenovela, Octavian – n.r.). Eu si Ioan suntem prieteni buni, dar doar atât.
– Schimbând tema de discutie, cum este Anemona Niculescu in viata de zi cu zi? Care sunt lucrurile pe care iti place sa le faci? Te ocupi de gospodarie, gatesti, ai un animal de casa, mergi la sala…?
– Sunt genul care nu viseaza la nopti petrecute prin discoteci sau restaurante, sunt mai asezata. Imi place sa cred ca sunt un om obisnuit, cu visurile si spaimele inerente oricarei existente. Dintotdeauna mi-am dorit, si continuu sa-mi doresc, o cariera.Daca as putea impaca asta cu o viata de familie linistita, m-as declara multumita. Mi-as dori sa nu pierd niciodata contactul cu realitatea. Imi doresc foarte mult sa ma pot imparti intre Teatrul National si serial, astfel incât sa nu nemultumesc pe nimeni si sa fiu si eu linistita. La Teatrul National am intrat prin concurs in urma cu patru ani si-mi iubesc locul de munca enorm. Colectivul in care lucrez este minunat si n-as vrea sa pierd asta pentru nimic in lume. Dar dl. Lazarov m-a asigurat ca, atunci când voi avea spectacole la teatru, programul de filmare se va face astfel incât sa nu am probleme, si eu cred ce spune dumnealui. Domnii directori de la National sunt niste oameni extraordinari care merita tot respectul. Am fost fericita când am realizat ca pot sa le vorbesc deschis despre problemele mele si ca-si fac timp pentru a-i asculta pe tinerii din teatru si pentru a-i ajuta cu sfaturile dumnealor. E mare lucru pentru un tânar la inceput de drum!
Ma ocup de gospodarie si o fac cu mare placere. Când termin curatenia in casa imi place sa ma asez si sa admir rezultatul muncii mele. Si de fiecare data imi place ce-am facut! Imi gatesc cel putin o data pe saptamâna si-mi spal rufele singura.
Am un câine, Arun, ciobanesc de Bucovina, pe care l-am tinut in apartamentul meu pâna la cinci luni, când trebuia operat si avea nevoie de ingrijire speciala. Crescuse prea mult si prea repede si nu mai incapeam amândoi in aceeasi casa, asa ca l-am dus la bunica, la tara, unde are loc sa se desfasoare. Este un câine care are nevoie de foarte mult spatiu.
Nu ma omor dupa gimnastica, dar merg la sala când am timp si am in casa un aparat de gimnastica si masaj pe care-l folosesc mai des. Imi place sa pictez, sa citesc, sa scriu, sa ma plimb…
– Care sunt lucrurile, principiile de viata care te caracterizeaza?
– Credinta in Dumnezeu, toleranta, iubirea.
– Daca ai fi pusa sa alegi intre viata de familie si cariera, ce ai alege? De ce?
– Mi-as dori sa nu fiu pusa niciodata intr-o astfel de situatie. Imi iubesc familia si munca in aceeasi masura. Nu cred ca as putea fi multumita fara una dintre ele.
– In ceea ce priveste viata sentimentala, exista cineva in viata ta? Ai planuri de a intemeia o familie in viitorul apropiat?
– Acum nu exista nimeni in viata mea cu care sa doresc sa-mi impart viata. Imi doresc o relatie normala, armonioasa, total axata pe cunoastere reciproca, pe comunicare, incredere si respect. Cu fostii iubiti am avut o relatie frumoasa, insa ne-am dat seama ca putem fi foarte buni amici, dar nu mai putem continua ca un cuplu. Si de ce sa strici o prietenie frumoasa incercând sa salvezi ceva ce nu poate fi salvat, nu? In ciuda faptului ca am admiratori, sunt inca singura. Sunt in asteptarea barbatului ideal. Este destul de greu sa gasesti omul potrivit, in cazul meu un barbat care sa-mi inteleaga si sa-mi respecte munca si care sa nu fie gelos pe ceea ce fac. Eu simt ca exista acel barbat si-l astept cu rabdare si incredere. Trebuie sa cunosc un om foarte bine inainte de a-i acorda increderea si respectul meu. Poti sa spui ca iubesti cu adevarat atunci când te poti darui complet cuiva. Barbatul pe care-l voi alege, atunci când va veni timpul, va trebui sa fie serios, educat, manierat, sa aiba respect pentru tot
ce-l inconjoara. Intr-o relatie perfecta – daca exista asa ceva – partenerul pretuieste ceea ce este valoros inauntrul tau. Cred ca acest lucru este foarte important. Trebuie sa stie sa te faca sa râzi din toata inima, sa ti-l doresti mereu in preajma, sa-l simti aproape când ti-e greu. In clipa de fata nu ma prea gândesc la toate astea. Muncesc asa de mult, incât, practic, timpul meu ii apartine in totalitate profesiei. Trebuie sa-mi consolidez cariera, care este foarte importanta pentru mine in acest moment. Muncesc foarte mult, dar sunt constienta de faptul ca sunt foarte multi tineri care muncesc la fel de mult sau, de ce n-as admite, poate chiar mai mult decât mine. Daca ei pot si nu se plâng, eu de ce n-as fi in stare? Pot sa muncesc foarte mult, dar vreau sa fiu tratata cu respect, asa cum fac si eu cu oamenii din jurul meu. Nu-i inteleg pe cei care cred ca se lucreaza mai bine sub tensiune.
– In ultima vreme, vedetele s-au intrecut in punerea pe picioare a unor afaceri proprii. Tu simti nevoia sa iti pui la adapost câstigurile financiare sau esti dispusa sa investesti (sau ai investit deja) in vreo afacere semnata Anemona Niculescu?
– Nu câstig asa de mult incât sa mai pun si deoparte, dar, daca va veni o vreme când voi avea suficient de multi bani, sigur ca ma voi gândi si la asta.
– Capitolul muzica este incheiat pentru tine? Cum a fost, de fapt, despartirea de ASIA, si cum vezi schimbarea constanta a componentei trupei in care te-ai lansat? Mai pastrezi legatura cu fostele colege?
– Eram in ultimul an de facultate si aveam foarte mult de invatat si de citit si nu imi mai ajungea timpul… nu puteam fi in doua locuri in acelasi timp. Pastrez inca legatura cu Sorana si cu Anca, dar vorbim destul de rar, pentru ca toate trei suntem foarte ocupate. Am reusit sa ne vizitam doar o data de când ne-am despartit. Schimbarea constanta a componentei trupei se datoreaza, cred, faptului ca fiecare dintre noi realizeaza, la un moment dat, ca altele ii sunt prioritatile.
Muzica n-o sa fie niciodata un capitol incheiat pentru mine. Imi place foarte mult sa cânt si am si studii in domeniu – am absolvit cursurile Scolii de Arta din Constanta, la clasa profesoarei Gabriela Popescu. Am studiat canto timp de patru ani si flaut si pian doi ani la Liceul de Arta din Constanta.
Muzica este una dintre prioritatile mele, dar vine dupa actorie. Imi place sa cânt si o voi face curând. Am plecat din trupa pentru ca atunci a fost momentul in care am inteles ca, in ordinea prioritatilor mele, actoria era pe primul loc si trebuia sa-mi termin facultatea. Mi s-a sugerat sa-mi inghet anul scolar ca sa ne putem onora contractele si concertele erau din ce in ce mai multe si asta n-am putut accepta.
Cu trupa ASIA am invatat multe lucruri si despre muzica si despre viata si oameni in general. A fost o experienta foarte interesanta. Cel mai important lucru este ca acolo am invatat eu sa-mi inving teama de public, de reflectoare si asta mi-a fost de mare ajutor in prima mea aparitie pe scena teatrului.
– Vrei sa le transmiti o urare cititorilor Gazetei de Sud?
– Le doresc cititorilor ziarului dumneavoastra tot binele din lume si Sfintele Sarbatori de Paste sa le aduca lumina in suflet si pace in gânduri.
Fisa de artist
Nume: Anemona Niculescu
Nascuta: 14.07.1979 (zodia Rac), in Constanta.
Studii: Universitatea Hyperion, licentiata UNATC. Master in pedagogie/actorie 2001.
Carti: toate cartile lui John Fowles
Autori: John Fowles
Filme: Pacientul Englez, Amadeus
Actori: Mircea Albulescu, Robert De Niro
Stiluri muzicale: orice de calitate
Compozitori: Mozart
Trupe: Taxi
Cântareti: Celine Dion
Pictori: Vincent Van Gogh, Dali
Culori: rosu, albastru
Mâncaruri: legume, fructe
Locuri: Viena, Paris
Cum ar decurge o zi ideala (de timp liber): „Trebuie sa includa neaparat si munca, altfel ma plictisesc“.
Pentru ce domenii are un interes aparte: muzica, sport, calatorii, fotografie, pictura.
Cum se descrie (in relatia cu ceilalti): sensibila, introvertita, romantica, sociabila, brutal de sincera.
Daca ar fi s-o ia de la capat, ce ar alege sa faca: „Am ales actoria pentru ca imi da posibilitatea sa fiu orice. As alege acelasi lucru, probabil. Mi-ar mai fi placut sa fac si medicina“.
Cum se vede peste 15 ani: Tot in tara, cu mult mai multa experienta.
Cea mai apropiata persoana: mama
Cel mai bun prieten: mama
Ce ii displace cel mai mult la o persoana: ipocrizia, minciuna, rautatea, prostia.
Model, persoana la care se raporteaza: „Nu am asa ceva. Dar sunt un om ambitios“.
Alte precizari
A facut scufundari (pentru a-si invinge frica de apa), canto, parasutism sportiv.
In liceu a studiat japoneza. Venea la meditatii in Bucuresti si toata lumea se astepta sa faca limbi straine. Apoi s-a decis sa faca actorie.
In general, lucreaza cam 15 ore pe zi. Se trezeste la sase dimineata si ajunge acasa la unu noaptea.
Nu are o dieta speciala pe care o urmeaza, insa, de ceva ani buni incoace si-a stabilit o dieta proprie; incearca sa manânce mai sanatos: pâine neagra, cereale, pui, peste, iaurt, produse din soia si… ciocolata. Nu bea cafea, nu fumeaza, nu consuma alcool.
Când are putin timp liber ii place sa se plimbe, sa mearga mult pe jos. Ii place mult marea, dar ii displace aglomeratia de vara.
Conduce o Dacia Solenza.
A fost in vacante in toata Europa; a vizitat Venetia, Roma, Paris, Londra, Viena, Bruxelles, Amsterdam, Rotterdam.
Ii place disciplina si spune despre ea ca e „omul listelor“. In fiecare dimineata, dupa ce se trezeste, isi face o lista cu ce are de facut in ziua respectiva.
Acum isi doreste sa joace cât mai mult si sa fie o actrita buna.
Animalele preferate sunt câinii si caii. Adora ciocolata.
