Despre apă se spune că este o sursă esenţială pentru viaţă. Experţii susţin că doar trei-patru zile putem rezista fără să bem apă, dar importantă este şi calitatea acesteia. Alimentarea cu apă a centrelor urbane prezintă mare importanţă, căci apa trebuie să fie tratată înainte de a fi pusă la dispoziţia populaţiei. În Craiova şi zonele limitrofe, apa pe care o folosim la robinet ne este furnizată de Compania de Apă Oltenia şi vine din mai multe surse: surse de suprafaţă, cum sunt Jiul şi Dunărea, dar şi surse subterane, cum sunt Izvarna şi captările de la Gioroc, după care ajunge în staţiile de tratare. De exemplu, apa din drenul de la Gioroc în amestec cu cea din forajele de la Marica ajunge în staţia de la Făcăi. De aici primesc apă cartierul Valea Roşie, zona Spaniei-Sărari, zona Banu Mărăcine. Zona inferioară a oraşului, respectiv Brestei, Romaneşti, 1 Mai, centrul oraşului, dar şi zona superioară a Craiovei sunt alimentate de staţiile de la Şimnic și Ișalnița, unde se aduce apa din sursa Izvarna şi din Jiu. Tot din această sursă primeşte apă şi zona industrială a oraşului.
Cât de bună este apa care vine din aceste surse şi ajunge în casele noastre? Răspunsurile vin din laboratoarele furnizorului, de la angajaţii care zilnic fac zeci şi zeci de analize, ca să preîntâmpine orice accident. Trebuie ştiut că apa din aceste surse este supusă unor analize iniţiale pentru a se vedea mai întâi calitatea apei brute şi, în funcţie de acestea, este tratată în staţiile de tratare. Analizele se fac în laboratoarele din centrele zonale, cum ar fi centrul Dunărea de Sus, Dunărea de Jos şi Centrul metropolitan Craiova.
Treptele de tratare sunt diferite după cum apa provine dintr-o sursă de suprafaţă sau de adâncime. De exemplu, pentru apa care provine de la Izvarna se face doar clorinare, pentru că apa este atât de pură încât nu există probleme microbiologice. Din acest punct de vedere, se poate spune că locuitorii din oraşul Filiaşi sunt norocoşi, ei consumă apă direct din sursa de la Izvarna, supusă doar procesului de clorinare. Acest proces este necesar fiindcă distanţa Izvarna – Craiova este destul de mare şi mai pot apărea mici incidente pe magistrală.
Nu acelaşi lucru se întâmplă la sursele de suprafaţă, unde se aplică mai multe trepte de tratare.
„Noi luăm apa de la Apele Române. Apele de suprafaţă sunt de trei categorii – A1, A2, A3 – şi în funcţie de caracteristicile fiecăreia urmează procesul tehnologic. De exemplu, la apa din Jiu, în funcţie de turbiditate, de PH-ul ei, avem mai multe trepte de tratare, venim cu doze de coagulant, avem trepte de sedimentare, decantare, tratare cu ozon, filtre şi dezinfecţie finală. Apa din Jiu merge apoi în staţia de la Işalniţa, unde se înmagazinează împreună cu apa din aducţiunea Izvarna, apoi se distribuie în oraş. Procentul este puţin diferit dacă ne referim la furnizare: avem apă de Izvarna în cantitate mai puţină şi mai multă din Jiu în zona industrială, iar pentru oraş avem 60% din sursa Izvarna şi 40% din Jiu şi apa este foarte bună“, spune Daniela Vlădăşel, şef laborator CAO.
De ce se pune clor în apă
Dezinfecţia cu clor se face în treapta finală, pentru a îndepărta microbacteriile dacă au existat în sursă sau în procesul tehnologic ori dacă există o încărcătură organică. Legea apei potabile prevede ca la ieşirea din staţia de tratare să existe o concentraţie a clorului liber rezidual de 0,50 mg/l şi la capăt de reţea de 0,10mg/l. Clorul are o acţiune remanentă şi, în cazul în care în conductă s-ar dezvoltat o bacterie, el o anihilează. Mai este tratarea cu ultraviolete şi ultrasunete, la ieşirea din rezervor apa trecând prin astfel de filtre. Filtre cu ultraviolete există doar la stația de la Cârcea. „Facem analiza tuturor parametrilor ceruţi de Legea monitorizării apei. Parametrii pe care îi monitorizăm sunt la amoniu, nitriţi, nitraţi, oxidabilitatea, clor, cloruri, duritate, conductivitate, turbiditate, PH, fier, mangan, aluminiu, iar pe partea de bacteriologie facem analize pentru germeni la 22 de grade şi 37 de grade, bacterii coliforme, Escherichia coli, Enterococi (Streptococi fecali) şi pe sursele de suprafaţă – Clostridium. Toate astea le facem zilnic pe apa brută, pe treptele de tratare, din decantor, şi apa după filtre şi ieşire din rezervor“, a mai explicat Daniela Vlădăşel, şef laborator.
Fosele, un adevărat pericol pentru apă
Problemele apar pe arii restrânse, cum ar fi un cvartal de blocuri, atunci când sunt avarii, sau în zonele rurale, unde apa din unele puţuri nu este potabilă din cauza prezenţei nitriţilor şi nitraţilor, amoniului. „Incidente se întâmplă local pe cartiere, blocuri, când locatarii au intervenţii pe la subsoluri şi ulterior repornesc apa şi apar probleme. Nu am mai avut probleme majore cu apa din perioada anilor 2008-2009, când am schimbat conductele mari în Craiova. În acest «joc» de presiune, golire-umplere a conductelor, calitatea apei a fost influenţată, ceea ce nu se mai întâmplă acum. Interesul nostru este să furnizăm apă potabilă fără să îmbolnăvim oamenii. Se fac analizele în fiecare zi, mergem zilnic în cele 140 de puncte de recoltare din oraş, mă refer la staţiile de hidrofor de unde dăm apa către populaţie şi luăm probe.
În mediul rural, forajele care nu au apă potabilă sunt blindate şi nu se folosesc. De exemplu, Dăbuleniul are patru foraje cu nivelul parametrilor amoniului mai mare decât cel admis, acele foraje nu se folosesc. Oamenii solicită să le dăm apă din acele puţuri măcar pentru udat, dar noi nu putem face rabat să le dăm o dată apă potabilă şi altă dată nu“, spune angajatul CAO.
Dezgheţul, ploile şi viiturile creează, de asemenea, probleme cu apa din sursele de suprafaţă. De exemplu, pe Jiu, în această perioadă, este o turbiditate mai mare, şi în funcţie de turbiditate, se fac analize din sfert în sfert de oră. „Am montat la Işalniţa şi la Calafat analizoare de flux care ne arată parametrii într-un timp mai rapid şi intrevenim mai repede“, a precizat Daniela Vlădăşel.
În mediul rural, pânza freatică este distrusă de fosele septice pe care oamenii le fac direct în pământ. „La Segarcea am avut probleme cu apa fiindcă am avut nitraţi la limita de 89 mg/L, deşi limita este de 50 mg/L, şi nu s-a dat apă din acele surse. Au fost cazuri când s-a ajuns şi la 110 mg/L nitraţi din cauza acestor dejecţii menajere de la animale. Am făcut o instalaţie de denitrificare costisitoare, dar nu mai avem probleme.
Noi nu am avut îmbolnăviri hidrice din cauza apei de la robinet. Au fost cazuri de la nitriţii din apă, dar acolo s-a consumat din diverse puţuri din mediul rural“, a concluzionat reprezentantul CAO.
